Migrația populației umane a fost o caracteristică majoră a preistoriei europene de la sfârșitul ultimei ere glaciare, asa cum se arata in articolul aparut in 2 mai 2016 in cea mai prestigioasa publicatie stiintifica din lume, revista Nature. Analiza genetică care cuprinde 51 de esantioane umane din Paleoliticul superior până în prezent, din care 3 din România, prezintă o nouă genealogie a oamenilor moderni timpurii care au contribuit în mod direct la ascendența europenilor. Odată cu acest studiu, numărul eşantionelor umane din timpul ultimei epoci glaciare pentru care s‑a putut recupera ADN fosil a crescut de circa 10 ori, permiţând reconstituirea schimbărilor genetice de‑a lungul timpului.
Oamenii moderni au sosit în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani dar se stiu putine despre genetica acestor oameni pre-neolitici. David Reich si colegii sai, printre care se numără cercetatorii romani Silviu Constantin, Oana Teodora Moldovan (ambii de la Institutului de Speologie „Emil Racovita”) si Dan Grigorescu (Universitatea Bucuresti), au analizat datele genomului celor 51 de oameni moderni, care a trăit între cca 45.000 și 7.000 de ani, și au constatat că cele mai timpurii sosiri in Europa au contribuit cu o cantitate mică la genomul europenilor actuali.
În schimb, europenii de astazi isi pot gasi stramosii intr-un grup de oameni care au trăit în Europa de nord-vest în urmă cu aproximativ 35.000 de ani. Această populație fondatoare, care a fost o parte a culturii aurignaciene, a fost inlocuita de un alt grup de oameni timpurii, membri ai unei culturi diferite, cunoscuta sub numele gravetian. Descendenții populației fondatoare, cu toate acestea, pot fi reperati în sud-vestul Europei spre sfârșitul ultimului maxim glaciar, în urmă cu aproximativ 19.000 de ani și se crede că acești oameni au continuat să repopuleze Europa după retragerea ghețarilor.
Variația genetică suplimentară poate avea originea in Orientul Apropiat, releva studiul, provenind de la o populatie care s-a răspândit în Europa în urmă cu 14.000 de ani. În același timp, aportul omului de Neanderthal in strămoșii europenilor moderni a scăzut în ultimii 45.000 de ani, de la 3-6%, la valoarea actuală de aproximativ 2%. Interesant este că omul descoperit in Pestera cu Oase (cca 41000 ani vechime) face parte dintr-o populatie izolata de restul populatiilor umane din acest studiu, care cuprinde cea mai mare proportie de neandertalian in genomul sau. In schimb, specimenele ceva mai recente (33-35000 ani) din peşterile Muierilor şi Cioclovina se încadrează în tiparul genetic normal pentru Homo sapiens din acea perioadă, întâlnit şi în alte regiuni ale Eurasiei.
Articolul poate fi găsit la http://www.nature.com/nature/journal/vaop/ncurrent/full/nature17993.html
