Social & Cultura

Expoziţia de pictură – Miraj – semnată de Ioana Antoniu, profesor al UAD Cluj-Napoca

Ioana Antoniu

Pentru Ioana Antoniu pictura e o experiență a tuturor lucrurilor din jurul ei care o ating. Este mai degraba felul ei de a reacționa. În pictura ei sunt pe rând sublimate întâlniri, percepții, amintiri, referințe care devin subiecte în cadrul unui proces alchimic de transmutare și resubstanțializare a acestei cunoașteri.

Ioana Antoniu își construiește reveriile într-un orizont care valorizează într-un mod foarte personal elemente și surse din mai multe universuri formale și moduri de expresie. Importante pentru ea sunt pictura marilor maeștri, filmul, muzica, literatura, fiind în același timp  preocupată de mutațiile profunde ce însoțesc evoluțiile limbajelor artistice contemporane și impactul lor asupra definirii unor noi sensibilitați.

Articularea propriului limbaj pictural a evoluat pentru Ioana Antoniu într-un mod organic, senzitiv și în același timp intelectual, asumat, programat, fără fracturi, negații și depărtări, atât tematic cât și ca tehnici de reprezentare.

Picturile din expoziția Miraj, coerente cu această evoluție, diversifică vectorii și impactul imaginilor și a transpunerii lor cu mijloace picturale, prin asocierea unor procedee, tehnici și elemente de reprezentare preluate din broderie și cusături, în mod neașteptat și subtil integrate temei generale. Prin acestea, realitatea texturală și tactilă a picturii se amplifică și își asumă o nouă expresie și noi conotații. Integrate prin coasere și broderie structurii picturale, texturile și materialitățile firelor textile ne induc o stare neașteptată de confort, familiară, aproape casnică.

Ca un miraj,  jalonând limitele reprezentării, aproape rustic, un meșteșug vechi se insinuează pe pânză. Durata temporală de care amintește actul coaserii și al brodării, dinamica și materialitatea firelor, împunsăturile care lasă răni în pânză, amplifică și nuanțează caracterul, materialitatea și expresia picturilor. Culoarea care revine și uneori acoperă, ascunde sau unifică cusăturile, le integrează  asumânduși-le conceptual.

Tematica lucrărilor Ioanei Antoniu e deliberat atemporală, permanentă, operând cu elemente precum sugestia, absența,  narativul aluziv, intensitatea și semnificațiile fragmentarului, vizând mereu fascinanta imobilitate a unei viziuni ideale. Utilizarea ambivalentă a relației dintre figură și fond lasă privitorului decizia de a alege ceea ce dorește să vadă. Oglindirea imaginii și continuitatea ei nestingherită de rigorile reprezentării, contribuie la desfășurarea tramei imaginii ca într-un gest de eliberare, iar broderia dă senzația că plutește în fluidul pictural.

Unele din titlurile lucrărilor sugerează și ele, într-un mod empatic cu privitorul, regăsirea unui orizont ideal, intâlnirea posibilă cu momente privilegiate: ”Locul perfect”, ”Sub vânt”, ”Înserare”, ”Nocturne”, ”Intimitatea naturii”,” Liniștea frumuseții”, ”Răcoare”, ”Iarna, dincolo de pleoape”, ”Inflorire”, ”Sub zăpadă”, ”Cascada”sau  ”Miraj”.  Altele invocă drept referințe titlurile unor capodopere literare și cinematografice cu care elaborează complicități vizuale, precum ”Muntele vrăjit”,  ”Creanga de aur”,  ”Sfârșitul jocului”, ”Rămășițele zilei”, sau ”Nopți de sânziene”.

Lucrările Ioanei Antoniu reprezintă cu predilecție aspecte din natură, imagini familiare reprezentate adesea mai degrabă sugestiv, ca rezultate ale unei cenzuri formale.  În acest univers elementele cromatice și de figurație funcționează adesea independent și  detaliile de vegetație și flori cusute și articulate minuțios dar fragmentar par un miraj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Site creat de