Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Două persoane pot ajunge la medicul parodontolog cu simptome aparent asemănătoare, sângerare gingivală, retracții, respirație neplăcută sau chiar mobilitate dentară, și totuși să primească planuri terapeutice diferite. Explicația ține de ceea ce se întâmplă în profunzime, la nivelul țesuturilor care susțin dinții. Un tratament parodontoză nu este ales doar în funcție de simptomele observate de pacient, ci de stadiul bolii, profunzimea pungilor parodontale, pierderea de atașament și de os, precum și de particularitățile fiecărui caz.
De ce nu există același tratament pentru toți pacienții?
Boala parodontală evoluează diferit. În formele incipiente, inflamația poate fi limitată la gingie, în timp ce parodontita presupune afectarea structurilor de susținere ale dintelui. Pe măsură ce boala progresează, între gingie și dinte se pot forma pungi parodontale, iar ligamentul parodontal și osul alveolar pot fi afectate.
Din acest motiv, înainte de stabilirea unui tratament parodontoză, medicul parodontolog trebuie să evalueze situația clinică. Profunzimea pungilor, sângerarea la sondare, mobilitatea dinților și pierderea de suport sunt câteva dintre elementele care pot influența alegerea terapiei.
Ce rol poate avea laserul în terapia parodontală?
Laserul poate fi utilizat ca parte a terapiei parodontale în anumite situații, în asociere cu procedurile necesare pentru controlul biofilmului și al depozitelor subgingivale. Scopul este tratarea zonei afectate și îndepărtarea țesutului inflamat, în funcție de indicația stabilită de medic.
În cadrul unui tratament parodontoză, poate fi necesară și instrumentarea suprafeței radiculare pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului aflate sub nivelul gingiei. Alegerea laserului nu înseamnă însă că acesta înlocuiește automat toate celelalte proceduri și nici că este soluția potrivită pentru fiecare pacient.
Mai multe informații despre opțiunile terapeutice și evaluarea parodontală sunt disponibile la https://www.dental-med.ro/parodontoza-tratament/.
Când poate fi evaluată chirurgia regenerativă?
În cazurile în care parodontita a produs defecte ale țesuturilor de susținere, medicul poate evalua indicația unei intervenții chirurgicale. Chirurgia parodontală regenerativă urmărește, în cazurile selectate, crearea condițiilor pentru regenerarea structurilor afectate și poate presupune utilizarea unor biomateriale, membrane sau alte materiale regenerative.
Un tratament parodontoză care include chirurgie regenerativă se stabilește în urma evaluării defectului parodontal și nu doar în funcție de o anumită valoare a adâncimii pungii. Tipul defectului osos, anatomia zonei, gradul de afectare și posibilitatea de menținere a unei igiene corespunzătoare pot conta în luarea deciziei.
Laser sau chirurgie? Întrebarea nu are un răspuns universal
Cele două variante nu ar trebui privite ca proceduri concurente dintre care pacientul trebuie să o aleagă pe cea „mai bună”. În anumite cazuri poate fi indicată terapia nechirurgicală, în altele pot fi utilizate proceduri asistate de laser, iar pentru anumite defecte parodontale poate fi evaluată chirurgia regenerativă. Uneori planul terapeutic cuprinde mai multe etape.
De aceea, un tratament parodontoză se adaptează răspunsului țesuturilor și situației constatate la reevaluare. O procedură care este justificată într-un caz nu devine automat necesară pentru un alt pacient cu simptome asemănătoare.
Tratamentul nu se încheie odată cu intervenția
Controlul bolii parodontale presupune și monitorizare ulterioară. Igiena orală realizată acasă, ședințele profesionale de igienizare și controalele periodice contribuie la menținerea rezultatelor și permit identificarea eventualelor zone care necesită reevaluare.
Alegerea unui tratament pentru parodontoză pornește de la diagnostic și de la caracteristicile reale ale afectării parodontale. Laserul, terapia nechirurgicală și chirurgia regenerativă pot avea indicații diferite, iar planul corect este cel stabilit individual de medicul parodontolog după evaluarea completă a pacientului.
