Nu toate jocurile digitale de învățare sunt create la fel. Deși piața jocurilor este saturată de titluri potențiale, multe dintre ele nu sunt de calitate sau de rigoare academică. Comunitatea jocurilor de învățare are o etichetă pentru astfel de jocuri – „Broccoli acoperit cu ciocolată”.
Termenul se referă la mascarea îndemânării și a exercițiilor, de multe ori activități didactice, cu promisiunea de distracție, emoție și aventură pentru jucătorii săi. Deși, la exterior, aceste jocuri educative acoperite cu ciocolată par a fi un tratament dulce și încântător, în interior, jucătorul este înșelat. În mod colectiv, comunitatea jocurilor de învățare nu are nicio problemă cu broccoli. Cu toate acestea, nu există nici o cantitate de ciocolată, nici dressing, nici măcar brânză care să poată transforma broccoli în ceva diferit.
Amestecarea entuziasmului cu un scop
Potrivit liderului educațional Jordan Shapiro (2014), „Cele mai bune jocuri de învățare predau în același mod în care predau profesorii buni: Ei nu îi păcălesc pe elevi să fie interesați, ci îi ajută pe elevi să găsească un entuziasm autentic în învățarea unui subiect” (p. 20).
Atunci când găsesc un potențial joc de învățare, educatorii și părinții trebuie să înceapă întotdeauna cu scopul în minte – ce doriți ca jucătorii să învețe? În cazul părinților, aceștia trebuie să se gândească dacă jocul ajută la predarea sau la consolidarea învățării. Pentru educatori, acest proces implică consultarea diferitelor ghiduri curriculare sau standarde academice. Pornind de la standarde, educatorii creează un obiectiv de învățare pentru elevii lor și identifică instrumentele și resursele esențiale pentru a-i ajuta pe elevi să atingă aceste obiective. În continuare, în alegerea de jocuri educative, educatorii iau în considerare strategiile de instruire și de evaluare pe care trebuie să le utilizeze pentru a ajunge la toți elevii.
Planificarea în sens invers
Pentru educatori, una dintre cele mai simple modalități de a pregăti o activitate de învățare bazată pe joc este de a găsi mai întâi un joc, apoi de a planifica evenimentele de învățare în jurul acestuia. O astfel de planificare inversă poate părea absurdă pentru educatori, dar simplul fapt este că o mulțime de jocuri educative digitale nu au fost construite cu scopul de a fi utilizate în clasă în timpul unei lecții. Educatorii care utilizează învățarea bazată pe jocuri trebuie să ia în considerare ceea ce le predau elevilor și să găsească un joc care să se alinieze cu rezultatele dorite ale învățării.
Predare sau testare?
Următorul aspect de luat în considerare pentru evaluarea și, în cele din urmă, utilizarea unor jocuri educative digitale este de a identifica dacă jocul este un joc de predare, un joc de testare sau ambele. Karl Kapp, profesor de tehnologie educațională la Universitatea Bloomsburg și un pionier în domeniul utilizării jocurilor digitale și a gamificării în învățare, afirmă că există două tipuri de jocuri. „Jocurile de testare sunt jocuri în care cel care învață trebuie să cunoască deja informațiile pentru a avea succes. Accentul jocului nu este pus pe aplicarea cunoștințelor, ci mai degrabă pe reamintirea cunoștințelor… . Dacă doriți să testați cunoștințele, jocurile de testare sunt bune, dar nu vă așteptați ca învățarea să aibă loc” (Kapp, 2013). Al doilea tip este reprezentat de jocurile de predare: „Jocurile de predare, pe de altă parte, nu testează cunoștințele; ele transmit cunoștințe. Acest lucru se realizează printr-o serie de activități în cadrul jocului care îl învață pe cel care învață ce trebuie să facă” (Kapp, 2013).
Pe măsură ce jocurile digitale continuă să evolueze, aceste două clasificări ale jocurilor de testare și de predare încep să fuzioneze, deoarece tot mai multe jocuri educative devin ambele – mai întâi îl învață pe cel care învață, iar apoi testează sau evaluează înțelegerea de către cel care învață a conținutului sau a abilităților pe care jucătorul le învață sau le dezvoltă.
Aceste clasificări ale jocurilor devin de neprețuit pentru educatorii care iau în considerare utilizarea unui joc digital în timpul procesului de învățare. Educatorii trebuie să selecteze un joc didactic pentru a-i învăța pe elevii lor și un joc de testare pentru a evalua sau consolida informațiile învățate anterior.
Educatorii trebuie să efectueze căutări extinse pentru jocurile care se aliniază cu obiectivele de învățare ale elevilor lor. Este important să se ia în considerare modul în care jocul va fi utilizat în timpul procesului de învățare. Dacă elevii trebuie să învețe informații noi, atunci educatorii trebuie să găsească un joc didactic.
Un joc de testare ar fi ideal pentru evaluare sau pentru o revizuire a conceptelor învățate anterior. Diferențierea celor două tipuri de jocuri pentru copii este destul de simplă. Dacă jucătorului i se prezintă conținutul, atunci cel mai probabil jocul este unul de predare. Dacă jocul începe să pună întrebări și se așteaptă ca jucătorul să cunoască răspunsurile încă de la început, atunci acest joc se încadrează perfect în categoria jocurilor de învățare.
Din ce în ce mai mulți dezvoltatori de jocuri educative înțeleg că jocurile trebuie să îi învețe și să îi testeze pe jucători. De aceea, aceștia încep să creeze mai multe jocuri care sunt clasificate ca fiind atât de învățare, cât și de testare.
