Interviu cu Oana Avîrvărei: Educația este singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni

Oana este o tânără născută în orașul lui Eminescu, Botoșani. A absolvit Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj-Napoca, iar în prezent lucrează în domeniul IT în Elveția.

Se numără printre oamenii care au avut norocul de a avea acces la educație și la oportunitățile pe care ți le oferă mediul universitar și un oraș mai mare. E conștientă de rolul important atât al educației primite în școală cât și cea informală cum ar fi studiul personal, voluntariatul etc. Dar haideți să aflăm mai multe despre cum un singur om a reușit să schimbe ceva în viața unor copii care azi sunt elevi, mâine poate vor fi doctori, avocați, profesori sau chiar antreprenori.

• Felicitări pentru implicarea în acest proiect! Spune-ne mai multe despre ce faci tu și cum îi ajuți pe elevi.

„În copilărie mi s-a spus: ”Pentru tine înveți”. Și acum înțeleg, educația e singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni. Așa că de un an, colaborez cu fundația WorldVision România în cadrul proiectului “Vreau în clasa a9a” pentru a susține educația în mediul rural, mai exact, le ofer o bursă lunară la 4 elevi de liceu, 2 din județul Iași și 2 din județul Olt.”

• Pe pagina ta personală de pe o rețea de socializare ai spus că ai ales abia acum să vorbești despre activitatea ta în cadrul fundației WorldVision. De ce?

„Până acum două luni nu spusesem nimănui despre colaborarea mea cu fundația, credeam că e mai bine să păstrez pentru mine “micile mele fapte bune”, dar m-am văzut nevoită să povestesc despre munca pe care fundația o depune după ce am distribuit o campanie de a lor pe pagina de Facebook, iar un prieten m-a întrebat dacă m-am documentat despre această fundație pentru că probabil îmi folosesc banii în alte scopuri decât cele pe care le știu eu. După, am continuat să aud acuzații asemănătoare la adresa ONG-urilor. Nu pot vorbi despre toate ONG-urile, dar pot vorbi despre cel cu care colaborez eu pentru că eu sunt mulțumită de muncă pe care întreaga fundație o depune.”

• De ce ai ales această fundație, respectiv, acest proiect care se derulează pe un termen lung și nu proiecte caritabile?

„Am ales fundația pe baza recenziilor pozitive de pe internet, iar proiectul pentru cauza pe care voiam să o susțin. Dar cu siguranță nu aș fi continuat dacă nu vedeam rezultatele pozitive. Cred că diferența constă întocmai în perioada de timp în care un proiect se desfășoară. Proiectele caritabile sau cel puțin cele de care am auzit eu până acum ajută doar pe moment.

În schimb, cei de la WorldVision România în cadrul proiectului “Vreau în clasa a9a” au un program bine pus la punct, pe lângă resursele financiare care ajung în final la elevii de liceu, meditațiile online de care au parte în această perioadă, aceștia sunt ajutați și să se dezvolte atât în comunitate cât și ca indivizi. Lunar elevii participă la o activitate comună, iar printre teme au fost: Educația financiară, Cum să vorbești în public, Problemele comunității în care trăim. Aceste activități sunt susținute de psihologi sau persoane care au experiență în domeniu.

Eu pe perioada liceului am primit bursă de la Fundația Dinu Patriciu, dar de Educație Financiară am auzit abia în anul 3 de facultate, nici nu auzisem eu în liceu de așa ceva, știam doar că trebuie să ai bani strânși pentru zile negre. Știu că m-ar fi ajutat să aflu despre toate aceste teme mai repede, poate și de aceea apreciez așa mult munca pe care fundația o depune.”

• Cum comunici cu ei? Despre ce vorbiți? Aveți un program stabilit? 

„Comunic cu ei prin scrisori, le scriu de mână, iar apoi le fac poze pentru a le trimite pe mail doamnei coordonator, toată comunicarea are loc prin intermediul fundației. Există și posibilitatea de a mă vedea cu ei la centrul zonal al fundației de care ei aparțin, dar până acum nu am reușit. Despre ce vorbim… despre lucruri obișnuite, ei îmi povestesc despre școală, despre activitățile lunare pe care fundația le organizează pentru ei, cum se adaptează în perioada asta cu școala online, cum își petrec timpul liber sau în vacanțe. Dar la fel și eu, le povestesc de ieșirile mele pe munte sau cu bicicleta, despre muncă. Am mai povestit și despre cărți, unul dintre copii a citit “Pacienta tăcută”, apoi am citit-o și eu și am împărtășit părerile. 

Nu avem un program stabilit, oricând ei sau eu putem trimite o scrisoare, eu i-am încurajat să îmi scrie și dacă au întrebări legate de domeniul meu.”

• Cum reușești să îți faci timp având în vedere că IT-ul nu e un domeniu ușor și mai ai și tu alte activități?

„Când plouă, fac toate astea, și-n Elveția plouă mult! Haha, glumesc 🙂 Îmi place interacțiunea cu elevii, învăț lucruri noi de la ei și sper că și ei de la mine. Iar gândul că îi pot ajuta să își continue studiile pentru a avea o viață mai bună mă mulțumește. „

• Știm că ești pasionată de drumețiile cu bicicleta pe munte. Îi încurajezi pe copii să practice și ei diferite sporturi?

„Sigur, cu fiecare copil am discutat că e important că pe lângă învățat/muncă să facem și mișcare, ca să ne mai relaxăm și ca să ne menținem sănătoși. Dar pentru unii elevi din acest program, mersul pe bicicletă este o necesitate, deoarece este mijlocul lor de transport către școală.”

• Când e vorba de domenii precum educația, sănătatea o bună parte din oamenii spun că autoritățile trebuie să se ocupe de bunul mers al lucrurilor, pe principiul ”Să facă statul, eu ce treabă am? Să mai dau și alți bani?” Tu ce părere ai? Crezi că statul e unicul responsabil pentru dezvoltarea educației și noi ar trebui să stăm pe margine să așteptăm să își facă treaba?

„Tu vorbești de cazul ideal, dar momentan nu se întâmplă așa și cred că în loc să stăm pe margine și doar să criticăm deciziile pe care le ia guvernul ar trebui să încercăm fiecare să ajutăm cum putem. Cred că orice schimbare începe de la noi, nu așteptând ca altcineva sau altceva să se schimbe. Și apoi educația nu se rezumă doar la ce învățăm la școală, oricând putem să învățăm pe altcineva ceea ce noi știm deja.”

• Mulțumim tare mult pentru timpul acordat! Îți urăm multă baftă și sperăm ca an de an tot mai mulți copii să aibă acces la educație, cărți, noile tehnologii. Ai un mesaj pentru cititorii noștri?

„Să fim mai buni în general, nu doar de sărbători. Și donația nu înseamnă doar bani, la fel putem dona o oră din timpul nostru ajutând un copil la teme, stând de vorbă cu o persoană singură sau să ajutăm pe cineva prin abilitățile pe care le avem.”