Revoluţia din Decembrie 1989 în Cluj-Napoca a început după revoluţia de la Timişoara, cu aproape patru ore înaintea revoluţiei din Capitală.

Cluj-Napoca este cel de al doilea punct important al Revoluţiei Române din 17-22 Decembrie 1989, în ordinea reprimării mulţimilor, a tragerii, rănirii, împuşcării mortale, a apariţiei şi înregistrărilor primelor victime: răniţi, eroi şi martiri.

Încă din 18 decembrie telefoanele sunau insistent, iar oameni precum scriitorii, cercetătorii, specialiştii, studenţii întrebau: „Ce face Clujul?„, iar răspunsul rămânea acelaşi: „Nu se poate vorbi!… Se taie firul!… O să ne aveţi pe conştiinţă!”.

Revoluţia a început la Cluj-Napoca în 21 decembrie 1989 la orele 15:34 în Piaţa Păcii,  la intersecţia cu strada Napoca, strada Universităţii şi Bulevardul Petru Groza, astăzi Bulevardul Eroilor.

21 decembrie

Simbolul grupării de intelectuali, studenţi, intelectuali şi artişti a fost actorul Călin Nemeş care dorea ca şi Clujul să se alăture manifestanţilor de la Timişoara pentru ca aceasta să nu rămână izolată asemeni Braşovului în 1987.

În fosta Piaţă a Păcii au fost împuşcaţi mortal doisprezece oameni şi tot atâţia au fost răniţi. Acest moment a fost surprins fotografic de Răzvan Rotta, fost asistent la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca.

În total au fost făcute 21 de fotografii în care în primele cadre apar nişte oameni vii, iar în ultimele cadre apar aceiaşi oameni, însă întinşi pe jos fără suflare sau grav răniţi.

Muncitorii combinatelor de pe platforma industrială a Gării: de la Tehnofrig, de la Metalul Roşu şi de la C.U.G, au pornit pe la orele 14:00 înspre centrul oraşului şi au străbătut aproape 5 km venind pe străzile Horea şi Doja pentru a se alătura manifestanţilor din fosta Piaţă a Păcii.

Ajunşi în faţa hotelului Continental, s-a tras şi asupra lor. După orele 15:34 s-a tras continuu în diferite puncte ale oraşului: în faţa hotelului şi restaurantului Continental, la hotel Astoria, în Piaţa Mihai Viteazul, la Fabrica de bere, poartă spre cartierul Mănăştur, în Piaţa Gării, în cartierul Mărăşti.

Primii morţi au fost văzuţi încă din 21 decembrie seara pe traseul parcurs de muncitori: în faţa hotelului Astoria, în faţa podului peste Someş, în faţa Librăriei Universităţii şi în faţa Agenţiei CFR.

În noaptea de joi spre vineri s-au auzit focuri de armă şi şuierături ale tunurilor cu apă care încercau să oprească revolta.

Morţii au fost duşi de pe străzi foarte rapid, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Timişoarei, însă ei au mai putut fi văzuţi înspre dimineaţa zilei de 22 decembrie în spatele fabricii de bere şi pe strada Moţilor unde s-a încercat oprirea manifestanţilor ce veneau dinspre cartierul Mănăştur şi din comuna Floreşti.

Doina Cornea, publicista şi disidenta anticomunistă de la Cluj-Napoca, care era arestată la domiciliu, a aflat că în 21 decembrie seara, miliţienii-paznici au fugit sub presiunea unor tineri.

A coborât cu o mulţime de tineri la Teatrul Naţional, apoi la Catedrala ortodoxă unde au rostit împreună rugăciunea Tatăl nostru şi au aprins mai multe lumânări.

Doina Cornea a propus atunci înfiinţarea unui Comitet al Reconstrucţiei Naţionale ca şi la Timişoara. Preşedintă a nou înfiinţatului comitet a fost numită doamna Doina Cornea, iar preşedinte executiv, Matei Boilă.

Din Catedrală s-a trecut în Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Teofil Herineanu care a încuviinţat venirea revoluţionarilor.

Poligrafia a devenit un punct strategic al revoluţiei încă din 21 decembrie şi a intrat în paza Armatei a IV-a.

22 decembrie

În 22 decembrie, dimineaţa, în Piaţa Libertăţii au sosit un număr mare de manifestanţi din toate cartierele oraşului şi au adus cu ei steaguri tricolore cărora le-au decupat stema.

S-au scandat numeroase lozinci: Trăiască Frontul Renaşterii!, Ceauşescu-jos!, Libertate sau moarte, Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta!, Tiranule nu uita, a venit şi vremea ta.

Doina Cornea s-a aflat din nou la Catedrala ortodoxă, la institutul teologic, apoi în faţa clădirii Siguranţei Statului unde a vorbit mulţimilor încercând să calmeze spiritele.

Postul de Radio Cluj care fusese închis în 1985, a început să emită din nou în eter, după momentul constituirii Frontului Salvării Naţionale.