WHEN WE ALL FALL ASLEEP, WHERE DO WE GO? este albumul de debut al cântăreței de 17 ani din California Billie Eilish, album compus și produs alături de fratele său, Finneas O’Connell și care îmbină elemente de electropop, R&B alternativ și trap.
Un album foarte anticipat lansat pe 29 martie sub casa de discuri Interscope și care s-a vândut foarte repede într-o săptămână, poziționându-se pe locul 2 din acest punct de vedere față de thank u, next al Arianei Grande.
Bineînțeles, cu toată atenția asupra ei (15 milioane de followeri pe Insta, concerte sold-out prin toată lumea) succesul lui Billie Eilish nu a ratat să stârnească și scepticism, fiind acuzată că ar fi industry plant, ceea ce ar însemna că succesul ei este unul artificial și că probabil are un label care o susține pe ascuns, aștepând un moment oportun ca ea să devină „the new star”, o situație cu un risc minor dar cu potențial de câștig major pentru casa de discuri respectivă, anume Interscope Records. Acuzațiile derivă atât din toată promovarea media pe care ar fi primit-o, considerată neobișnuită pentru cineva care e la început de drum cât și din relațiile pe care le au anumiți membrii ai familiei ei, chiar fratele său fiind un producător, spre exemplu.
Eu consider că perspectiva din care sunt văzute toate aceste lucruri este relativ greșită; aceea că singurii muzicieni „legit” sunt cei care pornesc de jos și o duc extrem de greu, de ce ar fi acesta singurul model și singura variantă pe care o poate avea un artist? În final, consider că ceea ce contează e dacă acel artist face muzică bună, fie că a avut condiții ceva mai propice pentru așa ceva, fie că a plecat de jos. Ca un side-note, parcă destui oameni ratează că asta e o chestie extrem de veche plecând chiar de la Richard Wagner care era susținut financiar chiar de către regele Ludovic al II-lea al Bavariei.
Oricum revenind la album, !!!!!! este track-ul intro pentru album care are o tentă ușor goofy, în care Billie discută cu fratele său Finneas despre cum ea a renunțat la Invisalignul pe care-l poartă de obicei (acesta fiind un tratament care înlocuiește un aparat dentar standard). Dintr-o altă perspectivă, se poate face referire chiar la numele albumului, deoarece oamenii de obicei își scot aparatul dentar înainte de a merge la culcare.
!!!!!! se termină brusc pentru a introduce prima piesă „pe bune” a albumului și anume bad guy, o piesă cu un bass proeminent, cu un kick drum în fundal și cu Billie fredonând linia melodică pentru a da un ton mult mai indie piesei. Încă de la primul vers sunt evidente 2 lucruri: influența Lorde și Lana del Rey în modul de a cânta al lui Billie și opinia acesteia despre drogurile care trase pe nas pot duce la sângerare „White shirt now red, my bloody nose”. Acest mesaj de „don’t do drugs kids” este evident și în cea de a treia piesă intitulată chiar xanny „..I don’t need a Xanny to feel better…./…Don’t give me a Xanny, now or never…” cu track-ul vocal al lui Billie fiind manipulat și ușor distorsionat pentru a reflecta toxicitatea drogurilor. xanny este o piesă mult mai chill, mai lounge-y, jazzy și cu un mood mult mai trist, aproape depresiv „… I can’t afford to love someone/Who isn’t dying by mistake in Silver Lake..” față de vibe-ul mai provocator și tough din bad guy „..Might seduce your dad type/I’m the bad guy…”. Pe lângă faptul că cele două piese conturează vibe-ul și estetica albumului, ele prezintă și diferite tipuri de piese regăsite pe album: bangere, piese mai lente sau o combinație între cele două. Fie că vorbim despre you should see me in a crown, o piesă de ego trip cu referințe la serialul Sherlock de pe BBC, all the good girls go to hell care inversează noțiuni biblice sau bury a friend, care inserează vocalize dramatice și pauze interesante, piesele alerte de pe album îmbină un ton arogant cu o tematică gravă, chiar dark câteodată.
Un astfel de exemplu ar fi listen before i go, o melodie baladă-ish, foarte emoțională și tristă, în care personajul portretizat de către Billie vrea să se sinucidă, nu înainte de a purta un ultim dialog cu persoana iubită. Din punctul ăsta de vedere, Billie îl întruchipează pe xxxtentacion, doar că mult mai dramatic, o ambulanță care se aude în outro sugerând că actul a fost dus la capăt.
În principiu, aceste trackuri mai lente au ca tematică relațiile mai intime ale lui Billie, cum ar fi wish you were gay, when the party’s over sau i love you. În wish you were gay, Billie se autocompătimește descoperind că un tip gay nu avea sentimente reciproce pentru ea, în timp ce celelalte 2 sunt piese de dragoste, dintre care when the party’s over sună bisericesc iar i love you aduce cu un fragment din Babe, im gonna leave you de la Led Zeppelin.
Apoi bineînțeles mai există și o „oaie neagră” a albumului aceea fiind din punctul meu de vedere piesa „8” pe care Billie cântă cu o voce de copil mic (probabil pentru a derâde situația de victimă) iar instrumentalul per totat e relativ ciudat, ca și cum ar fi fost compus de către Israel Kamakawiwo’ole în colaborare cu Lana del Rey ca un fel de piesă de vară relativ nostalgică. Argumentabil, există și piesa ilomilo care are un instrumental asemănător cu ceva ce ar face Glass Animals, iar goodbye este un track interesant, un fel de micro crossover deoarece pune cap la cap versuri din diferite piese.
Oricum, albumul e plăcut per total, cu instrumentale relevante și sugestive pentru mesajul piesei în timp ce Billie alternează cântatul cu spoken wordul pe anumite piese. Artworkul este comic fiind și în același timp parcă desprins dintr-un coșmar. În final, am savurat acest album într-un procent de 73%.
Articol realizat de Bogdan-George Mihalache
