Eduard Negrea este un tânăr chitarist, în vârstă de 20 ani, din Sebeș, judetul Alba. Acesta trece în anul doi la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca, secția Media Digitală.
Eduard și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă de la vârsta de 7 ani, iar în prezent face parte din două trupe rock: Necrovile și PaddingMoth.
Pe lângă muzică, mai are și o pasiune mai puțin obișnuită, și anume luptele medievale, cum ar fii H.E.M.A. (Historical European Martial Arts) și H.M.B. (Historical Medieval Battle).
- De unde a pornit această pasiune pentru muzică?
Pasiunea mea pentru muzică a început de când aveam 7 ani, când am primit un CD cu concertul celor de la Linkin Park care a avut loc în Texas în anul 2003, pe care l-am vizionat împreună cu sora mea. De atunci, am știut că va fi singurul gen de muzică pe care o sa-l ascult toată viața.
- De ce ai ales chitara și nu alt instrument?
În 2009 m-am apucat de școala de muzică, secția pian. După 2 ani, simțeam nevoia să cânt și altceva chiar daca îmi plăcea pianul. În anul 2011 am văzut primul meu concert de „death metal” live în Sebeș, iar după am văzut trupa Crepuscul și am rămas profund impresionat de muzica lor, fapt ce m-a determinat să îmi cumpăr o chitara 2 luni mai târziu din proprii mei bani. De atunci, am început să învăț să cânt singur la chitara de pe Internet și de pe la prieteni.
- Cum ai intrat prima oară într-o trupă?
De când am început să învăț să cânt la chitara din ce în ce mai bine, am început să postez videoclipuri de YouTube și pe SoundCloud, iar în aprilie 2014 am fost contactat de un prieten care urmărea activitatea muzicală de pe Internet, să îl ajut cântând cu el și trupa sa în 2 concerte, deoarece foștii chitaristi părăsiseră trupa în momentul respectiv.
Astfel, am ajuns să cânt în mai 2014 cu trupa Marchosias. După primele 2 concerte cu această trupă, am primit propunerea să rămân permanent în ea și am acceptat-o. Ulterior, după o serie de mai multe concerte, celălalt chitarist din trupa m-a chemat să cânt și în trupa sa principală numită Necrovile.
- Ai facut parte din 4 trupe deși cântau stiluri de rock diferite, cum ți-a fost trecerea de la un stil la altul?
Prima trupă în care am cântat se numea Over Tension, unde eram toboșar și cântam “alternative metal”, un gen care a prins destul de bine la publicul din Sebeș. Nu pot să spun că a fost ceva foarte greu, dar nici destul de ușor deoarece ca și toboșar ai nevoie de o anumită dexteritate și ți-e destul de greu să combini ritmurile de tobe din genul acesta.
A doua trupă în care am cântat, Marcosias, avea un gen total diferit, o trecere ca de la cer la pământ, deja schimbând instrumental și trecând la chitara, stilul abordat fiind “experimental black metal”. Complexitatea pieselor deja mă acaparaseră din primele clipe în care le-am ascultat, fapt ce m-a ambiționat să învăț piesele într-un timp cât mai scurt.
A treia trupă nu a avut un gen neapărat diferit de ceea ce cântasem ulterior, dar tot era unul destul de complex de “tehnică death metal”. În această trupă, Necrovile, am început să cânt la chitară bass, folosind pana, fapt ce mi-a ușurat munca o vreme. Dupa un an de activitate cu ei, având concerte în 7 țări, am decis să complic și mai mult lucrurile la chitară bass, astfel cumpărându-mi un bass cu 6 corzi, încercând să cânt de această dată cu degetele și nu cu pana. În aproximativ 2 luni de exersat încontinuu, am avut primul concert în care am încercat noua metodă de cântat, concertul a ieșit destul de bine, însă degetele mele nu.
A patra trupă, și anume PaddingMoth, este un proiect muzical început de la 0 acum 3 ani, având stilul “hardcore”. Aceasta s-a concretizat abia la începutul verii în 2016, după ce trupa a avut cel mai greu parcurs de până acum, fiind una înființată de la 0, am avut multe dificultăți de-a lungul timpului. După zeci de ore de repetiții și multi bani investiți, am avut primul nostru concert în noiembrie în “Hard Club” din Cluj-Napoca. Concertul a avut un succes mult mai mare decât ne-am așteptat, acesta fiind soldout.
- Ce planuri muzicale ai?
În primul rând, anul viitor urmează să înregistrez un nou album cu trupa Necrovile, majoritatea pieselor fiind deja gata, totodata, am pregătit și un turneu de lansare al albumului. Urmează să ajungem în 2 țări, acestea fiind Croația și Portugalia la festivaluri de muzică rock. Cel din Grecia va avea loc pe o insula, iar cel din Portugalia pe plaja Mării Atlantice. Tot anul viitor, tot în cadrul turneului cu Necrovile, o să cântăm la cel mai mare festival de rock din țară, și anume „Rockstadt Extreme Fest”.
- Care este partea bună și care este partea rea în a fii chitarist?
Partea buna în a fi chitarist este instrumentul în sine, fiind ușor accesibil, nu este voluminos când vine vorba de transportat, față de un toboșar care are „enșpe” mii de lucruri de cărat cu el, plus de asta, ai posibilitatea de a repeta pe chitara electronică în orice moment al zilei. Partea rea însă, este ca la orice alt instrument, faptul că ai nevoie de bani ca să îți poți achiziționa un instrument mai mult decât decent.
- Care este cea mai impresionantă întâmplare a ta dintr-un concert?
Am avut 2 concerte, unul fiind într-un oraș mic din Slovacia, iar celălalt fiind în Cluj-Napoca, iar la ambele am avut un sentiment de tristețe și de fericire deoarece am văzut 2 persoane în scaune cu rotile care au venit să ne audă cântând. Acele persoane au stat de la începutul concertului și până la final, iar în orașul din Slovacia, unul dintre ei încerca să facă „headbang” din scaunul cu rotile.
- Am inteles ca ai avut și un concert în clubul Colectiv, poți descrie experiența ta de la acel concert?
Am cântat în clubul Colectiv pe data de 17 aprilie 2015, cu trupa Marcosias, în cadrul festivalului „The road to kavarna rock”, unde am avut parte de o experiență plăcută în cadrul show-ului. Publicul a fost unul activ, iar sunetul din club fiind unul foarte bun, fapt pentru care mi-aș fi dorit să cânt și a doua oară în acel club.
- Ce parere ai despre evenimentul tragic petrecut în clubul Colectiv?
Când a avut loc incidentul din acel club, mai exact pe data de 30 octombrie 2015, aveam cunoștiințe care au fost acolo în seara cu pricina, inclusiv câțiva oameni din trupa The Gravity cu care eram prieten. Vestea am primit-o pe Facebook, printr-un mesaj, iar în momentul următor am căutat pe Internet să văd ce se întâmplase. În acel moment nu am știut prea multe despre asta, în schimb, câteva ore mai târziu, când am plecat la repetiții cu trupa Marcosias, am aflat mai multe detalii despre ceea ce s-a întâmplat, primind și tristele vești cu privire la faptul că muriseră mulți oameni, printre care și unii dintre prietenii mei. Nu pot spune neapărat că ceea ce s-a întâmplat a fost vina incendiului în sine că a omorât atâția oameni, dar mai degrabă construirea clubului în sine fiind una proastă.
- Ce alte hobby-uri mai ai?
Pe lângă pasiunea mea pentru muzică, mai practic de 5 ani și luptele medievale și am jucat timp de 4 ani baschet. Pe lângă sport, îmi place foarte mult să lucrez și pe partea de PC, mai exact pe partea de programări, web design, ect.
- De ce ai ales luptele medievale ca hobby?
Deoarece am vrut un sport de contact și care să fie diferit față de sporturile de la televizor, cum ar fii boxul sau MMA, aici folosești și arme. Sunt 2 tipuri de lupte medievale, acestea fiind H.E.M.A. (Historical European Martial Arts) și H.M.B. (Historical Medieval Battle). Eu am încercat ambele stiluri de lupte dar am rămas pe H.M.B. deoarece pune accentul mai multe pe forța fizică.
- Ce sfaturi poți da tinerilor care vor să devină chitariști?
Vreau să spun doar două lucruri: multă muncă și pasiune, asta a fost cheia succesului pentru mine. Eu personal, stăteam câte 14-15 ore pe zi cu chitara în mână și îmi dedicam foarte mult din timpul meu liber invățând acorduri, game, căutând lecții pe Internet și exersând foarte mult poziția corectă pentru cântatul la chitara.
Articol realizat de Mihaela Puiac
