Social & Cultura, Important

Irina Fodor (SSE Cluj) – textul câştigător în cadrul concursului „Cea mai frumoasă poveste de voluntariat”

Irina Fodor (SSE Cluj) - textul câştigător în cadrul concursului "Cea mai frumoasă poveste de voluntariat"

Federația Consorțiul Organizațiilor Studențești din Cluj-Napoca (COS Cluj) și Federația Tinerilor din Cluj (FTC) derulează în perioada 2 – 22 noiembrie campania informațională „Cel mai fain job din lume”.

Clujenii doresc să mențină în atenția grupurilor de tineri din întreaga țară importanța pe care voluntariatul o are în viața lor pe mai multe planuri.

Întreaga societate românească este conștientă de faptul că situația actuală ne aduce în prim plan un context în care activitățile de zi cu zi au suferit modificări, adaptabilitatea fiind un laitmotiv al anului curent. Însă, chiar și în aceste condiții, activitatea de voluntariat poate fi practicată indiferent de domeniul de activitate, acum, mai mult ca niciodată, fiind un mecanism esențial în dezvoltarea personală și profesională.

În cadrul acestui eveniment, redacţia cluju.ro a avut ocazia să jurizeze mai multe texte în care au fost prezentate multiple poveşti cu şi despre voluntariat.

În urma jurizării, cluju.ro a ales să publice materialul câştigător redactat de Irina Fodor din cadrul SSE Cluj:

„Nu de basm, doar de poveşti magice

De cele mai multe ori, poveştile încep cu sintagme bine definite, cu un se spune că aproape romantic. Dar ceea ce nu îţi spune nimeni e că istoriile legate de voluntariat nu se rezumă doar la ce fericiţi suntem ajutând aproapele.

Începi devreme să îţi dai seama că există o multitudine de poveşti, de cauze pentru care merită să te lupţi. Şi da, ca orice tânăr gata de luptă, îţi propui să faci tot ce îţi stă în putinţă ca lumea să devină mai bună. Voluntariatul e cea mai comună cale de a ajunge la acest ideal. Şi cea mai faină, mai distractivă, mai plină de oportunităţi. Doar că poveştile oamenilor diferă, iar a mea nu e cea mai frumoasă pentru toată lumea, nu e cea mai plină de aventuri, e doar una trăită la superlativ. Nu îmi minimizez călătoria, doar o las să vorbească de la sine.

Se spune că atunci când vorbeşti de pasiuni ţi se luminează şi ţi se umezesc ochii, că îţi tremură vocea. Noi nu ne dăm seama de aceste lucruri, dar îţi dai seama că vrei să te alături unei echipe, unui proiect sau unei organizaţii întregi de omuleţi harnici, atunci când cunoşti entuziasmul. Şi aşa am început toţi, entuziasmaţi de un loc în care ne putem afirma, de un loc în care putem face ce ne place şi în care să evoluăm. Din punctul meu de vedere, voluntariatul nu se rezumă doar la comunitatea în care activezi, ci la fiecare om în parte. La fiecare simţire, emoţie, privire aruncată la cei cu care ai lucrat şi care îţi dă încredere, care îţi spune simplu şi copilăresc: iese bine. La fiecare teamă de dinaintea activităţilor, la fiecare frustrare şi moment de desfrustare, la fiecare vorbă bună spusă de un coleg cu care nu prea ai interacţionat, la fiecare am reuşit, la fiecare Bravo!, dar şi la fiecare Se putea mai bine sau De ce nu ai făcut aia?.

Poveştile sunt multe, se strâng după fiecare eveniment în care te implici trup şi suflet. Şi de la care ieşi cu sufletul bucăţi pentru că multele ore de muncă se transformă în prea puţin la o simplă greşeală. Dar cea mai frumoasă la asta se referă. Să greşeşti şi să ai în continuare oameni lângă tine să te ajute. Şi să faci şi mai bine. Ca bucuria de data viitoare nu doar să umbrească tristeţea de acum, ci să zici de acum ştiu cum să fac.

O poveste de voluntariat nu are doar cele trei provocări din basme, ci acţiuni ce pot fi cuprinse în mii de pagini. Pentru că farmecul stă în a evolua, în a cunoaşte toate personajele, în a înţelege acţiunea, iar atunci când vin oameni noi să îţi împărtăşeşti experienţele cu ei.

Cea mai frumoasă poveste de voluntariat poate fi descrisă din trei perspective: ce am învăţat, ce oameni şi sentimente am cunoscut şi ce vreau să dau mai departe. Când lucrezi şi transmiţi prin culori şi prin cele mai alese cuvinte, ştii deja că ai dat mai departe de oamenii pe care îi cunoşti, ai dat oamenilor pe care cel mai probabil nu îi vei întâlni niciodată. Cunosc puţine moduri de a transmite ce faci tuturor celor din jurul tău şi acestea se referă la a admira şi a inspira. Iar când faci voluntariat în organizaţii, albastre sau nu, şi ţi se oferă şansa de a coordona o mână de oameni, fie ei cei mai talentaţi sau nu, cele două moduri se întrepătrund, iar satisfacţia vine abia atunci. Când ştii că poţi inspira şi că cineva e dispus să îţi continuie munca pentru că ţi-a văzut şi îndrăgit modul de a fi şi de a lucra.

Cu acţiuni şi reacţiuni, cu controverse şi mulţumiri, cu oameni ajutaţi şi misiuni împlinite, cu un suflet mai plin şi un caracter mai puternic, cu abilităţi dezvoltate şi lucruri pe care doar tu ştii că, în realitate, nu ştii să le faci, fiecare moment petrecut pentru alţii, online sau fizic, se consemnează în propia cea mai frumoasă poveste de voluntariat, scrisă, spusă şi auzită vreodată” – Irina Fodor, SSE Cluj.



Lasă un răspuns

Site creat de