Lacul Geamăna – Frumusețea toxică din Munții Apuseni
Ascuns între dealurile Munților Apuseni, în județul Alba, Lacul Geamăna oferă una dintre cele mai spectaculoase, dar și tragice priveliști din România. Deși pare, la prima vedere, un tablou pictat în nuanțe de turcoaz, verde și roșu aprins, povestea din spatele acestor culori este una dureroasă.
Cum a apărut Lacul Geamăna?
Lacul Geamăna nu este un lac natural. El a luat naștere în anii ’70, când regimul comunist a decis extinderea exploatării miniere de la Roșia Poieni – una dintre cele mai mari mine de cupru din Europa de Est. Pentru a face loc deversării sterilului (reziduuri toxice rezultate din procesul de extragere a cuprului), autoritățile au ales să sacrifice satul Geamăna. Peste 400 de familii au fost strămutate, iar valea a fost transformată într-un imens lac de decantare.
Apa aparent colorată a lacului provine din amestecul de steril, ape acide și metale grele. În funcție de lumină și de compoziția chimică a deversărilor, culoarea lacului variază spectaculos, de la verde smarald la roșu rugină.
Ce a mai rămas din satul Geamăna?
Astăzi, din vechiul sat mai pot fi văzute doar turla bisericii, care răsare tristă din apă, și câteva acoperișuri abandonate. Deși este un loc contaminat, peisajul are o frumusețe stranie care atrage fotografi, turiști și curioși din întreaga lume.
În jurul lacului, câțiva locuitori încă rezistă, trăind în condiții grele, departe de orice fel de sprijin. Solul și apele din zonă sunt puternic poluate, iar natura se luptă din greu să supraviețuiască în acest peisaj otrăvit.
Un simbol al sacrificiului și al uitării
Lacul Geamăna este astăzi un simbol puternic al prețului plătit pentru industrializare și al efectelor devastatoare pe care lipsa de responsabilitate ecologică le poate avea. Deși atrage prin frumusețea sa bizară, el rămâne un memento al unei tragedii tăcute – o comunitate ștearsă de pe hartă pentru profitul minier.
Vizitarea lacului este o experiență puternică, dar trebuie făcută cu respect față de loc și povestea lui. Geamăna nu este doar un peisaj „instagramabil”, ci un loc care cere reflecție.
foto: Adrian Petrisor
