Important, Social & Cultura

PORTRET. Clujeanul Mihai Pop, parașutist: „Orice poate zbura. La orice oră, orice vârstă și în orice colț al lumii.”

mihai pop

Pe 1 iunie, 2011, ora 11.32 a.m. Mihai Pop, omul care crede că orice este posibil, atâta timp cât îți dorești, își îndeplinea visul: zbura pentru prima dată, și nu oricum, ci la bordul unui elicopter, la manșă, second comand. Experiența fusese extraordinară, iar acum, la șase ani de la primul său contact cu lumea aerului, Mihai dezvăluie că, pentru el, cel mai tare lucru la parașutism nu e pământul (cum spune un vechi banc), ci senzația scurtă, dar intensă, pe care o trăiești în cele 40 de secunde de salt.

L-am cunoscut pe Mihai într-o dimineată, la cafea. Mă așteptam la un dialog scurt și general, însă, odată ce am deschis discuția, Mihai mi-a povestit despre toate experințele sale din aviație, și nu numai, cu atât de multă pasiune și umor, încât m-a făcut să îmi doresc să experimentez și eu, cândva, aceest sport.

Paiunea pentru parașutism a început cu mulți ani în urmă, când Mihai, copil fiind , își dorea să intre la Forțele Aeriene Române. Planul său nu a mers tocmai ca la carte și, influențat de decizia părinților, Mihai a urmat, pentru o perioadă, cursuri de balet. Ulterior, după terminarea școlii, a început să investească în ceea ce îi plăcea cel mai mult, si anume zborul, cu toate că, spune el, și-a dezvoltat hobby-ul destul de târziu, în jurul vârstei de 26 de ani.

„Dacă știam unele informați mult mai repede, și anume că până la 23 de ani, școala, inclusiv parașutismul, aviația și planorismul, sunt plătite de stat, la ora asta, eu eram pilot.”

Visul lui Mihai de a fi cât mai aproape de un aparat de zbor s-a îndeplinit chiar de ziua copilului, în anul 2011. Își amintește cu mare plăcere de acea zi și spune că totul a fost spontan. Am fost sunat de o cunoștiință care mi-a spus că vine la Cluj cu elicopterul și mi-a propus să merg și eu. El știa că sunt pasionat de zbor, așa că mi-a făcut o bucurie imensă. Am zburat până la Câmpia Turzii, am mâncat o salată și o ciorbă de burtă și ne-am întors înapoi în Cluj. Pentru mine a fost ceva fenomenal și îi mulțumesc comandorului Corneliu Pavel pentru asta.” Mihai mărturisește că în timpul saltului cu parașuta simte o imensă relaxare, un puternic autocotrol, iar faptul că e singur, doar cu el însuși, transformă experiența într-o meditație. „Exact cum unora le place yoga sau meditația, tot așa pentru mine, saltul cu parașuta e o meditație scurtă, intensă. Nu durează decât 40 de secunde.”

Cât privește antrenamentul, în aviație, fiecare salt e o pregătire în sine. Desigur, înaintea fiecăruia există o altă etapă, când cel care urmează să sară se pregătește fizic și psihic. Mai întâi este o pregătire fizică, în care simulăm ce am face, inclusiv situații de urgență. Ulterior, în timpul zborului, îți regândești toată strategia în minte, iar înainte de salt, ultimele 3-4 minute sunt o altă meditație asupra a ceea ce urmează să faci.”   

În ciuda experienței și nenumăratelor zboruri din ultimii ani, Mihai nu trăiește din parașutism și nici din aviație. El este de profesie specialist în zona de marketing și vânzări la Kiss FM, postul local de radio din Cluj. Spune că îmbină perfect pasiunea sa cu locul de muncă. „Am un job superb care îmi permite să fiu peste tot și în orice moment înconjurat de oameni.

Fiind mereu activ în publicitate, Mihai are ocazia să testeze anumite produse și să experimenteze lucruri noi înaintea realizării unei reclame. Făcând acest lucru, poate transmite de fiecare dată emoția potrivită pentru ceea ce promovează. În afară de parașutism, în timpul liber, Mihai face planificări, mărturisind că îi place să realizeze strategii și să observe, pe termen lung, evoluția și consecințele.

Întrebat fiind ce alte hobby-uri mai are, mi-a răspuns: Omenii. Îmi plac oamenii, e un hobby fenomenal. Să fiu mereu cu oamenii, să comunic cu ei e o senzație foarte tare.Cât privește parașutismul, Mihai spune că ar putea fi deja un instructor nelegitim pentru cei care nu au tangență cu acest sport. Orice poate zbura. La orice oră, la orice vârstă și în orice colț al lumii. Din păcate nu este foarte apropiat de oameni zborul.

Cum învață cineva să practice singur acest sport? Mergând la școală. Mihai mi-a descris tot procesul prin care chiar și o persoană neexperimentată poate deprinde aptitudini de zbor în urma cursurilor.

Școlarizarea se împarte în mai multe etape. Prima etapă este cea de analize medicale. Ulterior, vine parte teoretică, în care trebuie să înveți despre zbor, curent și alți termeni din domeniu. Urmează un segment în care ai salturi în tamdem cu instructorul. Apoi, o altă etapă este cea de salturi, tot împreună cu intructorul, dar fiecare cu parașută individuală. Penultimul stadiu este cel al salturilor de couching; în timpul mai multor salturi faci diverse exerciții. În ultima etapă, poți face salturi individual și te pregătești pentru examenul final. La 25 de salturi efectuate, poți să dai  examenul pentru a-ți obține licența de zbor. În asta constă școlarizatrea, apoi  zbori  singur și progresezi singur.

Echipamentul special pentru parașutism se poate închiria de la clubul unde practici antranamentele sau poate fi cumpărat, în acest caz, el este conceput exact pentru tine.

Mihai recunoaște totuși că au fost momente în viață când nu totul mergea ca pe roate. În anul 2009, afacerea sa a dat faliment. Atunci a fost momentul când și-a așezat gândurile și viața. Însă nu a reprezentat nici o dezamăgire, nici un obstacol, din potrivă, Mihai a luat-o ca pe o lecție. Eu mă bucur că s-a întâmplat chestia asta. A fost chiar un pas spre ceea ce sunt acum. Pentru mine a fost exact ce a trebuit în viață.”

Spune, de asemenea, că ceea ce l-a motivat mereu să meargă mai departe, să persevereze, sunt oamenii și crede că, investind în oameni, ei automat devin mai buni. În parașutism spre examplu, dacă însoțesc pe cineva la un zbor, îmi place mai mult senzația celui care zboară alături de mine, decât senzația pe care o am eu când sunt acolo sus.

În ultimii ani Mihai a experimentat, prin prisma hobby-ului său, diverse lucruri, însă ceea ce i-a rămas în memorie a fost „botezul” primit după obținerea licenței de zbor. La noi, în parașutism, de obicei iei palme la fund. Când mi-am luat licența, am luat bătaie de la tot clubul. Nu a fost neapărat ceva amuzant dar a fost ieșit din comun.

Până în acest moment al vieții, Mihai s-a ghidat după un singur citat, care pare a fi definitoriu pentru parcursul său: Logica te duce de la punctul A în punctul B, imaginația te duce unde vrei tu.Consideră că omul trebuie doar să își imagineze, să își dorească și să pună în practică. Asta e calea cea mai sigură spre îndeplinirea visurilor.

Impulsionat de aceste cuvinte ale lui Albert Eistein și determinat să facă ceva diferit, Mihai are un plan ambițios pentru anul acesta. „Următorul meu obiectiv este să zbor în spațiu.Mărturisește că operațiunea e destul de complicată, dar, simplificând lucrurile, tot ce trebuie să aibă sunt bani, disponibilitate și curaj.

Toată distracția asta costă 17.000 de euro, durează 50 de minute și poți zbura până în stratosferă, la 25 de kilometri altitudine. E posibil ca o primă experiență mai aproape de cer și mai departe de skydiving, de ceea ce fac eu de obicei, să se întâmple chiar anul ăsta. Un sfert din plan e gata.

În încheiere, l-am rugat să împărtășească un secret din lumea aerului, ceva ce mulți oameni nu știu, iar Mihai s-a conformat și a spus, cu zâmbetul pe buze:E foarte fain să fi plătit să te uiți pe geam.


Material realizat de Bogdan Podar



1 Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site creat de