Ia românească este proba materială, indiscutabilă a latinității și continuității noastre în spațiul carpato-danubiano-pontic. Cuvântul „ie”, în limba română, derivă din latinescul „tunicae lineae” (tunica subţire, purtată pe piele). Ia este nu numai o podoabă vestimentară, ci și unul dintre simbolurile românismului și ale unicității naționale. Niciun alt popor din lume nu mai îmbracă asemenea cămăși brodate și nu se definește și individualizează prin acest element al portului popular, plin de taine și simboluri străvechi.
Evident, ca orice lucru prețios și ia românească, în societatea ultratehnologizată în care trăim, devine din ce în ce mai mult un obiect pe cale de dispariție. Puțini mai sunt meșterii populari și femeile care știu să facă o ie, iar aici statul roman este dator să intervină, pentru a salva și perpetua una dintre simbolurile românismului. De aceea, propun inițierea, prin intermediul unui proiect de lege, a Programului Național al Iei Românești, destinat perpetuării meșteșugului și al obiceiului de a purta ie.
Noi vedem acest Program acționând în societatea românească pe două paliere. Primul, și cel mai important, este la nivel școlar. Prin intermediul acestei strategii de reînviere a tradiției naționale, dorim să inserăm în Programa școlară cursuri pentru deprinderea meșteșugului iei încă din școala gimnazială, urmând ca în liceu, această deprindere să devină o adevărată abilitate națională pentru elevele românce. Și de ce nu și pentru băieții doritori. La nivelul școlilor este necesară o alocație guvernamentală, prin intermediul căreia acestea să se doteze cu material și să aibă instructori, urmând ca Primăriile din țară să organizeze cel puțin o data pe an târguri destinate comercializării și premierii celor mai reușite Ii făcute de elevi. Astfel vom reuși să transformăm obiceiul în modă.
Pe celălalt plan, strategia națională este menită să susțină specializarea meșteșugului iei prin finanțarea și crearea de Centre meșteșugărești pe lângă muzeele etnografice și școlile populare de arte. Rostul unui asemenea demers este să ajungem, într-un interval de timp rezonabil, la autofinațare și profitabilitate, prin producția manufacturieră de calitate și bine plătită, pe care o vom realiza. Evident că și în acest caz este necesară implicarea, prin lege, a primăriilor reședință de județ în organizarea bianuală a unor târguri ale iei, acțiuni menite să învie obiceiul, se preschimbe tradiția în exprimare prezentă a autenticității și să educe în spre valorizarea produselor autohtone.
Mai mult decât atât, tot prin lege, în baza acestui program național, supermarketurile vor fi determinate să amenajeze, cu taxe minime, standuri și mici magazine ale iei românești. Noi credem că a sosit vremea ca să salvăm și să perpetuăm ceea ce cu adevărat ne definește și individualizează în lume, iar Ia este fala noastră.