Social & Cultura, Important

REPORTAJ. Cum e în Oserul din Cluj-Napoca în 2017

oser

Soarele era deja de câteva suliţe când am pornit sâmbăta trecută spre piaţa de vechituri de pe strada Bobalnei din Cluj-Napoca. Înainte să ajung în zona special amenajată pentru vânzare, pe o parte a drumului erau strategic înşirate fel de fel de obiecte: de la haine agăţate pe gard, papuci aranjaţi pe jos, majoritatea din deceniul trecut, până la gadget-uri din ’98 şi ochelari de soare Police.

O pereche de pantofi de plastic mi-a atras atenţia în mod special, că erau singuri între câteva bijuterii: ăştia sunt de la o păpuşă, pe care o am de 24 de ani, frumoasă foc, însă din păcate a trebuit să o arunc că am stricat-o la mijloc încercând să o repar” îmi spunea o tanti ce-şi ţinea elegant umbrela împotriva soarelui.

Înaintez puţin şi o aud pe Delia, puţin cam bruiată de la un radio Gloria, şi simt un intens miros de mititei ce mi-a spurcat nasul.

Curioasă fiind de istoricul acestei zone comerciale, unde săptămânal vin sute de clujeni, încep să povestesc cu domnul responsabil de la RADP:

Era o groapă mare de noroi aici, înainte să se înceapă lucrările de canalizare şi apoi amenajarea acestui spaţiu, prin 2010, şi încă se lucrează la finisaje, pentru că vrem să fie un spaţiu decent pentru cei care vin.

Acesta îmi explică frumos cum a fost gândită şi împărţită piaţa, pe sortimente, astfel că vânzătorii să îşi etaleze produsele în funcţie de categorii: zona de haine, cea de unelte şi alte cele şi nu în ultimul rând, zona cu mititei. În plus, întreaga locaţie are şi agenţi de pază care să asigure ordinea şi liniştea.

“Locul de târg s-a făcut prin fondurile RADP, care vin tot de la Primăria municipiului. 

Pentru a putea veni în Oser, asta e denumirea populara, ca şi client, trebuie să achiţi taxa de 1 leu la intrare, iar ca şi comerciant cetăţean ai taxa de 3 lei pentru locul respectiv, de la ora 7:00 până la ora 19:00, în timp ce ca şi comerciant cu firma proprie se achită 20 de lei pe metrul pătrat. Există şi posibilitatea unui abonament lunar ce costă 40 lei, tot pentru un metru pătrat la una din mesele special amplasate. Acesta are şi un regulament bătut în cuie pe căbănuţa unde stăteau angajaţii”, a incheiat angajatul RADP Cluj.

După ce am fost expediată de responsabil, am început să dau ture prin piaţă. Tone de haine stăteau stivă pe mesele paralele, printre care stăteau agenţii comerciali. “Alege, alege, acuma! Numai 3 la 10 lei!” strigă nenea Turcu, care mi-a zis că numai familia lui e pocăită, el nu, şi că îi plac femeile, mai ales alea frumoase.

Nenea Ghiţă în schimb nu a fost prea prietenos şi nu m-a lăsat să fac poze în zona lui, fiindcă, zicea el, “aicia sunt şi oameni cu şcoli, nu numa vânzători, şi nu am nevoie de publicitate să-mi vând hainele”, iar asta m-a făcut să plimb ursul.

La raionul de unelte şi scule, un alt domn stătea plictisit pe scăunelul de pescuit aşteptând să vină lumea la semicursele şi bormasinele ce se scăldau în lumina soarelui.

E prea cald acuma, să vină lumea”, auzisem o voce, pentru că mai multă lume era la raionul de haine, unde o doamna îmi zise; “Vin aici în fiecare sâmbătă, indiferent de anotimp, pentru brand-uri; îmi iau haine de firmă la preţ de nimic. În plus mă întâlnesc şi cu prietene mai vechi, şi uneori îmi găsesc piese pentru a-mi completa colecţiile începute prin liceu.

În final mi-am găsit şi eu o perdea şi mi-am făcut prieteni de seamă- vânzătorii din Oser, care vin cu noaptea în cap să îşi aşeze marfa, şi care de asemenea fac piată şi la Expo Transilvania, duminica, dar şi la cea din Târgu Mureş. M-am îndreptat spre ieşire şi am părăsit zona pe piesa lui Toto Cutugno,  Lasciatemi cantare.

Articol realizat de Mihaela Handria



1 Comment

Lasă un răspuns

Site creat de