Situațiile neprevăzute îi fac pe oameni să realizeze că România este o țară ce se situează la un nivel inferior din punct de vedere al sistemului medicat față de alte țări, spre exemplu Danemarca.
În această situație se află și Vlad, un tânăr de 20 de ani care se află în anul doi de facultate în Danemarca. Acesta ar fi avut ocazia să își petreacă sărbătorile pascale alături de familie și prieteni, când pandemia a început să ia amploare în lume. Din spusele acestuia reiese că decizia lui a fost să rămână în Danemarca din frica de a nu contacta virusul pe drum și să ajungă în țară unde i-ar fi fost frică să meargă la spital, dar și din dorința de a-și proteja familia.
Vlad își are originile în orașul Botoșani, din județul Botoșani. A făcut multe sacrificii ca să ajungă în punctul în care se află în prezent. Pasiunea pentru calculatoare se manifestă din copilărie datorită tatălui său care repara computere. Petrecând mult timp printre piesele de calculator, cunoscând fiecare componentă internă a acestuia, pasiunea nu s-a pierdut pe drum și și-a dorit să avanseze, explorând și domeniul programării computerizate. La sfârșitul clasei a XII-a a decis să aplice inițial la o universitate din țară, ulterior optând pentru a părăsi România. În prezent este student la Business Academy Aarhus, în domeniul IT Technology. Nu regretă alegerea făcută pentru că locuiește alături de mama sa, în orașul Aarhus din Danemarca. Pe lângă facultate, Vlad se ocupă în timpul liber, acasă, cu diverse lucruri ce țin de domeniul IT, acumulând singur cunoștințe.
Situația din Danemarca se asemăna de la o zi la alta cu cea din România. Danemarca a înregistrat primul caz de coronavirus la o zi după ce și în România era anunțat primul infestat, pe 27 februarie. Lucrurile avansau în ambele țări, dar în România panica se instala între oameni. Danemarca a știut să țină oamenii calmi, fără să-i alerteze, situația de carantinare fiind una de așteptat. Școlile și universitățile s-au închis, iar starea de urgență s-a instaurat.
„Am aflat la mijlocul lunii martie, 12 martie mai exact, că sunt suspendate cursurile față în față, interacționând doar în mediul online. Știu că era conferința internațională despre Covid-19, iar colegii danezi ne țineau la curent cu știrile. Inițial, carantina se referea la o săptămână, dar oamenii erau conștienți că se va prelungi, fapt ce s-a și întâmplat. Deși în acea seara țara trebuia să intre în carantină, oamenii au făcut cozi nemărginite la magazine pentru aprovizionare. Recunosc că la început m-am speriat puțin, dar statul a știut să mențină liniștea și calmul oamenilor. Nu am simțit panică manifestată de către cei din jurul meu. Față de România, unde am auzit că se simțea ca și când ar fi venit sfârșitul lumii.”
Cum programul de la facultate îi permitea, Vlad s-a gândit dacă să se întoarcă în țară. Ar fi putut să lucreze de acasă de oriunde, pentru că asta face și în prezent. Cu toate că dorul de familie ar fi apărut, că prietenii de acasă i-ar fi lipsit, Vlad a decis să rămână în Danemarca. Se temea să nu contacteze virusul în avion, apoi să-l ducă la familie acasă și să trebuiască să ajungă internat în spital. Spune că se simte mai în siguranță acolo, că medicii își fac datoria, iar faptul că mama sa se află alături de el îi face traiul mai ușor.
„În acea noapte, tatăl meu voia să mă întorc acasă. Discutam despre faptul să-mi cumpăr bilet de avion. Dar am vrut să rămân aici deoarece nu am vrut să risc să prind boala în avion și voiam să îi protejez pe cei de acasă. Totodată, granița s-a închis cu o zi înainte de zbor, deci nu aș fi putut merge acasă chiar daca aș fi vrut.
În aceste condiții am stabilit cu mama să rămânem în Danemarca, ea a căpătat experiență în acea țară și avea foarte mare încredere în medicii de acolo. Îmi era frică mai tare să ajung într-un spital din România, decât dacă aș fi contactat virusul aici, în Aarhus. Mă cuprindea adesea dorul de casă, dar am rezistat. Fără mama nu știu ce m-aș fi făcut!”
Statul ajută studenții din Danemarca. Cei rămași pe timpul pandemiei în țară au beneficiat de o sumă de bani pe lună cu care să se descurce. Acest ajutor din partea statului exista și înainte de pandemie pentru toți studenții danezi. Studenții străini trebuie să muncească un anumit număr de ore pe lună pentru a beneficia de banii ce i-ar putea ajuta să se descurce ca studenți într-o țară străină.
La fel ca în România, în Danemarca se desfășoară cursurile în mediul online. La BAA, Vlad și colegii săi de an lucrează prin intermediul serverelor și consideră această modalitate ca fiind o măsură potrivită de prevenire a virusului. Dacă erau toți în aceeași încăpere, un singur student îi putea infecta pe toți ceilalți.
Deși interesul este manifestat atât din partea studenților, cât și a profesorilor, obstacolele nu lipsesc, mai ales în mediul online. Vlad relatează faptul că îi este dor să fie prezent fizic la facultate, dar ii este dor și de interacțiunea cu profesorii și colegii. Spune că există mai multe impedimente în predatul online și ca programator este mai complicat să lucrezi singur în momentul în care calculatorul îți face probleme, iar un profesor ar trebui să te ajute.
„Este complicat să lucrezi în mediul online ca student. Conexiunea la internet și faptul că serverele pică foarte des din diverse motive nu te motivează așa mult să îți dai interesul. Un alt lucru ce este în dezavantajul predatului pe platformele digitale este acela că mă distrag lucrurile din jurul meu și nu pot rămâne concentrat la curs, știind că profesorul nu mă vede și nu mă aude. Se întâmplă des să întâmpin diverse erori și să trebuiască să fiu ajutat. Acest mediu online face mai complicată această operațiune pe care profesorii ar trebui s-o facă atunci când sunt solicitați. De asemenea, pentru mine este foarte plictisitor să aud o voce din monitor, de multe ori nici să nu văd persoana a cărei voci se aude. Profesorii ne-au avertizat de la începutul acestui mod de comunicare că va fi mult mai statică activitatea și că poate unele lucruri nu ni se vor mai părea la fel de interesante.”
Vlad ne spune că profesorii fac eforturi să îi mențină activi pe studenți, că predau materia la timp, fac eforturi să fie mereu disponibili pentru orice fel de întrebare sau nelămurire are cineva. Dar este greu să creezi un mediu plăcut atâta timp cât nu există acea interacțiune fizică.
„Noi lucrăm în servere, iar profesorul a fost până la clasa noastră, a instalat un software VPN, ca noi să putem accesa server-ul cât timp suntem acasă. Din cauză că unii profesori nu se descurcă prea bine pe platformele online, ne dau multe proiecte pe care să le facem, unele interesante, altele mai plictisitoare. Este de apreciat faptul că profesorii răspund mereu la mesaje și e-mail-uri și clarifică situația pentru unii dintre noi.”
Tânărul student spune că această situație a început deja să aibă consecințe negative în ceea ce privește sistemul de învățământ. Ne împărtășește faptul că unii dintre colegii săi nu se mai arată la fel de interesați de școală și învățat. Studenții care înainte aveau ca target notele cele mai mari și erau niște studenți eminenți, acum „sunt leneși, nu mai intră la cursurile online și mulți mi-au zis că în sesiune se mulțumesc dacă iau nota 5 pentru a promova”. Unele situații nu s-au schimbat, ba chiar s-au îmbunătățiț datorită faptului că studenții au parte de mai mult timp pe care îl dedică studiului.
Vlad ne împărtășește că nu a fost foarte ușor să se adapteze la starea de urgență. Acesta este o persoană dinamică și petrece mai mult timp afară decât în casă, în mod obișnuit. Un lucru bun din toate aceste lucruri a fost acela că în Danemarca nu au fost impuse atât de multe restricții.
Poate acest lucru este rezultatul oamenilor înțelegători și conștienți de pericol care nu au fost nevoiți să respecte niște reguli date de guvern, luându-și singuri toate măsurile de prevenire împotriva virusului. Viața danezilor începe să reintre în ritmul său normal. Vremea bună de afară i-a făcut pe oameni să iasă tot mai mult în parcuri. Poliția rămâne aproape de cetățeni, fără intervenție dacă nu este cazul, ci doar pentru supraveghere.
„Când am aflat că vom intra în carantină nu m-am întristat că va trebui să rămân în casă. Am crezut că va fi simplu pentru mine. Dar începutul stării de urgență m-a făcut să apreciez mult mai mult faptul că aveam libertatea să ies afara, la aer, în natură, să-mi văd colegii și profesorii. Mi-a fost puțin greu să mă adaptez, mereu închis între patru pereți, simțeam cum îmi pierd ușor din motivația de a studia. Dar am încercat să rămân pozitiv, să-mi creez o rutină care să mă facă să mă acomodez cu lucratul de acasă și să nu mai fiu atât de demoralizat. Dimineața iau o gură sănătoasă de aer din balcon, îmi fac câte un suc diferit în fiecare zi, gătesc și îmi încep ziua cu forțe proaspete. Ies aproape săptămânal din casă pentru cumpărături, iar uneori pentru o scurtă plimbare. Văd mereu polițiști cu ochii pe oamenii de pe stradă, dar se simte siguranța pe care o emană, neintervenind cu amenzi, ci doar cu supravegheatul.”
Din ceea ce ne relatează Vlad, putem observa prin comparație că Danemarca nu a fost atât de severă în restricții precum România. În timp ce în țara noastră primeai amendă dacă ieșeai la plimbare, în Danemarca oamenii aveau voie în continuare să iasă din casă dar în grupuri mici, apoi doar cu familia.
„În primele zile de carantinare, străzile erau pustii, iar oamenii păreau că sunt speriați și de aceea stau în case. Nu îi poți ține pe danezi departe de natură, societate, așa că au început să iasă din case încercând să ducă o viață normală. Guvernul era informat de aceste lucruri, dar ținea garda sus și pregătea terenul pentru cod roșu. Spitalele se pregăteau de valurile de pacienți care urmau să ajungă pe mâna medicilor încă de la începutul carantinei. Nu aș spune același lucru și despre spitalele din România, unde unele spitale s-au și închis. Un lucru plăcut întâlnit pe străzile din Danemarca a fost faptul că oamenii ies din case fără să poarte măști sau mănuși. Acest lucru mi se pare unul potrivit deoarece nu apare panică, frică, acestă țară fiind pregătită pentru vremuri grele oricum. Sănătatea psihică a oamenilor este protejată de conducere și mi se pare important acest lucru. Când iau legătura cu cei din țară parcă simt cât de rea este situația din vocea lor.”
Chiar dacă la scurt timp de la închiderea lor, școlile s-au redeschis, universitățile vor rămâne închise. Cursurile se vor desfășura în continuare în mediul online, iar examenele se vor susține, de asemenea pe platformele digitale. Cu toate acestea, Vlad spune că nu i-ar fi frică să se întoarcă la facultate dacă ar fi cazul. Calitatea învățământului față în față este una ridicată, dacă ar fi să ajungă la spital, ar avea încredere în medicii de acolo. Dacă ar fi fost în România, spune acesta, s-ar fi simțit mereu în pericol. Vorbind despre buna organizare a țării, Danemarca a fost a doua țară după Austria care a ieșit din stare de urgență.
