Azi se împlinesc fix 5 ani de când am venit prima dată la Cluj singură, însă cu actele într-un dosar pe care l-am lăsat la Facultatea de Jurnalism.
Clujul m-a uimit încă de atunci prin simplitatea dar şi diversitatea lui: clădiri vechi, în griul ăla ceauşist, care încă se ţin bine printre cele elegante şi în culori calde din cartierle oraşului. Habar nu aveam că Memo este un bulevard, poate cel mai umblat din oraş, şi nu un memorator. Acronimele BCU, UBB şi BCJ, erau doar nişte litere alăturate, însă ulterior mi-am petrecut pe acolo o mare parte din timpul studenţiei.
Încă din clasa a zecea mi-am zis că voi veni să studiez la Cluj. De ce Cluj şi nu alt oraş? Pentru că toată lumea din zona mea şi-a continuat studiile aici şi pentru că auzeam tot mai multe ştiri pozitive despre oraşul din inima Transilvaniei.
Dar asta nu era tot. Clujul devenise un brand. Fiind un oraş universitar, aveam impresia că toate se învârt în jurul studenţilor: terasele şi pub-urile erau pline în oricare zi a săptămânii, nu doar sâmbăta şi duminica, cum e la noi la ţară, evenimente ţinute în aer liber în centru sau în parc, şi tot felul de promoţii şi reduceri pentru studenţi în cluburi, la teatru şi chiar la mijloacele de transport în comun.
În afară de acestea, mai erau şi organizaţiile studenţeşti de voluntariat, unde puteai lua parte la proiecte faine, multe pentru comunitatea clujeană, dar şi companiile ce racolau studenţi încă din timpul studiilor pentru internship şi ulterior pentru job.
Acum însă, la finalizarea studiilor, îmi dau seama cât de norocoasă am fost ca şi studentă, şi ce viaţă bună am dus pe bani puţini. Ca şi absolvent, nu mai pot sta în căminul studenţesc unde îmi dădeam o parte din bursă pe regie, nu mai beneficiez de două linii gratuite la CTP şi nici celelalte promoţii pe baza carnetului de student, cum ar fi accesul la diverse spectacole ori chiar la cantina studenţească. Nici măcar într-un ONG nu mai poţi activa pentru că eşti suficient de mare ca să poţi avea un job full time.
Pot spune că e bine să fii student în Cluj, mai ales dacă te duce mintea şi ştii să profiţi de toate cele ce ţi se oferă, pentru că abia apoi apar provocările când vrei să lucrezi în domeniul în care ai studiat, dar şansele sunt cam mici pentru că sunt sute de studenţi care fac acelaşi lucru, deci competiţia e destul de mare, când ai nevoie de o altă locuinţa şi găseşti o chirie decentă la un preţ exacerbat, când ai vrea să mai ieşi să te mai distrezi, dar nu poţi pentru că ai un buget calculat şi un orar bine stabilit.
Oricum, făcând o comparaţie, studenţii de la buget sunt mai avantajaţi decât cei de la taxă, şi aici mă refer la reducerea la transportul public şi la faptul că nu beneficiază de loc de cazare în căminele studenţeşti.
În plus, în ceea ce priveşte piaţa muncii, există o oarecare discriminare între studenţi şi proaspăt absolvenţii pentru că deşi vrei să te angajezi chiar şi part time, nu te ia nimeni din cauza lipsei de experienţă, şi atunci te apuci de voluntariat să-ţi completezi CV-ul.
Iar spre deosebire de zona de provincie, în mediul urban ai mai multe avantaje. Doar ieşi din casă şi ai totul la dispoziţie: supermarketuri, locuri unde să-ţi petreci timpul liber, evenimente de orice fel, îţi trebuie numai timp şi bani să le faci pe toate.
Articol realizat de Mihaela Handria
