Castor filmat în Cluj-Napoca construind un baraj din PET-uri și alte deșeuri aruncate de oameni
Un castor a fost filmat recent în Cluj-Napoca, la Pârâul Popii, un afluent al Someșului Mic, în timp ce își construia barajul folosind nu doar crengi și vegetație, ci și PET-uri și alte resturi aruncate de oameni.
Imaginile, deopotrivă amuzante și triste, fac parte dintr-o cercetare derulată pentru Rețeaua pentru Natură Urbană și Inelul Verde Metropolitan, proiecte care urmăresc crearea de habitate urbane și periurbane capabile să susțină o biodiversitate mai bogată.
Prezența castorului arată că fauna sălbatică revine în apropierea orașului, însă felul în care își adaptează comportamentul scoate la iveală o problemă majoră: poluarea persistentă a apelor. Barajul făcut din gunoaie este, în același timp, dovadă de ingeniozitate și semnal de alarmă cu privire la impactul deșeurilor asupra ecosistemelor urbane.
Pârâul Popii are potențialul de a deveni un exemplu de reconectare a comunității cu natura. Zona este inclusă într-o propunere de amenajare a unui parc linear, cu intervenții minime, care ar putea include un traseu tematic al castorilor. Acesta ar lega campusul USAMV de cartierele Mănăștur și Câmpului, oferind o rută verde, ferită de traficul auto, și un spațiu de învățare despre biodiversitatea locală.
Într-un dialog între Adrian Dohotaru și Eliana Sevianu, biolog la Universitatea Babeș-Bolyai, în cadrul cercetării pentru Inelul Verde-Albastru, s-au conturat câteva idei esențiale despre nevoile castorilor și despre cum pot fi integrate în mediul urban.
„Trebuie să ne uităm la ce are nevoie castorul: un curs de apă suficient de adânc, maluri naturale și vegetație variată, nu doar arbori, ci și plante ierboase”, explică Eliana Sevianu. „Apa trebuie să fie cât de cât curată, iar malurile să nu fie betonate. Cu cât cursul este mai natural, cu atât le merge mai bine și castorilor, și nouă.”
Biologul atrage atenția și asupra conflictelor care pot apărea între oameni și aceste animale, mai ales în zonele construite. Unii localnici cer relocarea castorilor din cauza copacilor doborâți, însă soluțiile sunt simple și necostisitoare. „Se pot proteja arborii importanți cu o plasă de sârmă. Nu e nevoie de tehnologii complicate sau scumpe”, a precizat Eliana Sevianu.
Cazul castorului din Cluj este mai mult decât o curiozitate urbană. El ridică întrebări despre felul în care orașele pot coexista cu natura și despre responsabilitatea oamenilor față de mediul înconjurător. Imaginea unui animal care construiește cu ceea ce aruncăm noi rămâne o lecție vizuală despre adaptare, dar și despre neglijență.
Poate că viitorul Inel Verde-Albastru al Clujului va arăta că această coexistență este posibilă – dacă orașul va alege să redea naturii spațiul de care are nevoie.
