Important, Social & Cultura

Festivalul Internațional de Carte Transilvania aduce în inima Clujului 12 invitați speciali din 8 țări

Festivalul Internațional de Carte Transilvania aduce în inima Clujului 12 invitați speciali din 8 țări

Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) revine în Piața Unirii din Cluj-Napoca în perioada 15-18 septembrie 2022 cu peste 40 de evenimente și 12 invitați speciali, din 8 țări, scriitori de renume internațional și nu numai.

„Deoarece este cea de-a VIII-a ediție, avem invitați din 8 țări. Anul acesta, scriitorii invitați provin din diferite segmente literare: literatură polițistă, poezie, jurnalism etc. Am optat pentru scriitori care sunt cunoscuți pe plan internațional, dar mai puțin la noi în țară.

Considerând că aduc un plus de valoare literaturii universale, am dorit să îi aducem la FICT și să îi facem cunoscuți și pentru publicul din România. De asemenea, din țara noastră am decis ca anul acesta să invităm un pasionat de sport, deoarce la FICT promovăm cartea, lectura, sportul, sănătatea mintală”, a declarat Gabriel Bota, directorul festivalului.

Invitații speciali:

Thomas Enger

Thomas Enger s-a născut în 1973 la Oslo, unde trăiește și acum împreună cu familia. A studiat jurnalism, sport și istorie. Timp de un an a fost profesor de sport iar ulterior s-a angajat la prima publicație online din Norvegia – Nettavisen, unde a lucrat timp de nouă ani. Este de asemenea un compozitor pasionat. https://soundcloud.com/thomasenger)

A debutat în 2010 cu primul roman din seria Henning Juul, romane care s-au tradus în 30 de limbi. Seria are cinci volume, iar primul dintre ele, „Arts” a fost tradus în România.

Acum lucrează la o nouă serie Mystery & Thriller, împreună cu alt celebru autor norvegian, Jørn Lier Horst.

A câștigat „uPrisen” de două ori – în 2014 și a doua oară în 2019 pentru romanul „Instinct criminal”, care a fost publicat în limba română la editura Tritonic.

Lars Saabye Christensen

Prozator, poet, scenarist, Lars Saabye Christensen este unul dintre scriitorii reprezentativi pentru spaţiul literar norvegian contemporan. Născut în 1953, în Oslo, Lars Christensen a debutat cu poezie, dar este cunoscut în special ca prozator, cel mai mare succes avându-l cu romanul Fraţi pe jumătate (2001, tradus în 2013 la Editura Univers), tradus în peste douăzeci de ţări şi obţinînd Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic şi Premiul Brage.

Erwin Messmer

Născut în 1950 la Staad SG am Bodensee. A studiat filosofie şi literatură germană la Universitatea din Fribourg. Orgă şi pian la Conservatorul din Fribourg şi cel din Bratislava. Pe lîngă numeroase volume de poezii, a înregistrat CD-uri cu concerte pentru orgă şi pian. Din 1992 este redactor la revista de literatură „orte”. Concertează ca organist pe numeroase scene muzicale internaţionale. Volumele publicate pînă acum îl plasează în plutonul de frunte al poeţilor elveţieni contemporani de expresie germană. Trăieşte în Berna ca muzician, scriitor şi jurnalist liber profesionist. Are doi copii, o fată şi un băiat.

Andreas Saurer

Născut în 1963 în Andeer, cantonul Graubünden. Este poet, istoric (Universitatea din Berna) şi publicist. Între 1995 şi 2017 a lucrat la cotidianul „Berner Zeitung”. În prezent face parte din echipa de producţie a redacţiei Tamedia (Zürich). Locuieşte în Berna şi Basel. A publicat mai multe volume de poezii, printre care şi Berg mit Madonna/ Munte cu Madonna (ediţie bilingvă, trad. Radu Ţuculescu, postfaţă Vasile Igna) Biblioteca Revistei Familia, 2003 – premiul de debut la Festivalul Internaţional de poezie Sighetu Marmaţiei 2005. Finalist open-mike-Literaturwettbewerb der literaturWERKstatt Berlin 1995. Poeziile sale au fost traduse în română, slovacă, maghiară, retoromană, ucraineană. A publicat studiul Modernizare şi tradiţie: Satul românesc între 1918-1989 (Gardez!-Verlag,2003) şi Rumänische Helden – Pop-Verlag, Germania, 2019. Colaborator la revistele literare din România, Slovacia, Ucraina şi Republica Moldova.

Akira Mizubayashi

Akira Mizubayashi (n. 1951) este un scriitor nipon de expresie japoneză și franceză, profesor universitar specializat în literatura franceză a secolului XVIII. Și-a făcut studiile universitare la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo, la Universitatea Paul-Valéry din Montpellier, la Universitatea Paris VII și la Școala Normală Superioară de pe strada Ulm, la Paris. A predat limba și literatura franceză la Universitatea Meiji, la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo și la Universitatea Sophia (Tokyo). În 2015, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Stendhal din Grenoble. Aceeași distincție i-a fost acordată în 2017 din partea Universității Paul-Valéry din Montpellier. Dintre publicațiile sale recente în franceză, menționăm Petit éloge de l’errance (Gallimard, 2014), Un amour de Mille-Ans (Gallimard, 2017), Dans les eaux profondes – Le Bain japonais (Arléa, 2018). În 2019, a apărut la editura Gallimard romanul Âme brisée, (tradus în limba română la Humanitas Fiction de Mădălina Ghiu), urmat de Reine du cœur, tot la Gallimard (2021). A fost distins cu mai multe premii literare, printre care, în 2011, Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises (Premiul pentru difuzarea limbii și literaturii franceze) pentru volumul Une langue venue d’ailleurs, tradus în limba română de Rodica Baconsky și Alina Pelea (Casa Cărții de Știință, 2019).

Patrick Deville

Patric Deville (n. 1957), o figură aparte în peisajul literar francez actual. Atras de efervescența creată în jurul editurii Minuit, tânărul licențiat în literatură comparată va scrie cinci romane în spiritul atmosferei straniu contestatare, cu tendințe minimaliste, care îl înconjoară pe Jérôme Lindon: Cordon-bleu – 1987; Longue vue – 1988; Le feu d’artifice – 1992; La femme parfaite – 1995 și Ces deux-là – 2000, reeditate în 2017 sub titlul generic Minuit (Seuil, „Points”).

Deținător al Premiului Femina și Prix des Prix littéraires pentru Ciuma & Holera (2012), al Marelui Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze pentru întreaga operă (2021) și al Premiului Joseph Kessel (2022), director literar al cunoscutei Maison des écrivains étrangers et des traducteurs de la Saint-Nazaire, traducător el însuși, la fel de acasă în literatura latino-americană ca și în cea europeană, Patrick Deville, își înțelege epoca (largo sensu) în dimensiunile ei contradictorii și o scrie, restituind-o mai permeabilă și deloc anodină într-o proză plină de neprevăzut, cu imagini și ritmuri inedite.

Mario Bojórquez (Mexic)

Mario Bojórquez, un important scriitor mexican, va discuta în acest an cu publicul FICT.

Născut în Los Mochis, Sinaloa, Mexic în 1968, Mario este poet, eseist și traducător. A studiat limba și literatura hispanică la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, UNAM.

A publicat opt colecții de poezie printre care Hablar Sombras (2013), Memorial de Ayotzinapa (2016), Aquí todo es memoria (2016), Memoria de lo vivido (2019) și El fuego es mi nombre exacto (2021). A fost distins cu cele mai prestigioase premii de poezie, cum ar fi Premiul de poezie Abigael Bohórquez (1996), Premiul Național pentru Eseu Literar José Revueltas (2010), Premiul Alambra pentru Poezie Americană din Granada, Spania (2012), Distincția Prinț și Poet Tecayehuatzin de Huexotzinco (2012), Medalia Ignacio Rodriguez Galván (2015), Premiul Fara Frontiere al Festivalului de Carte Transilvania, România (2016) și Medalia Klísthenes de la Demos Aigaleo, Grecia (2017). Este editor al revistei literare online www.circulodepoesia.com și director al Festivalului de Poezie din Mexico City, Valparaíso México, Visor Libros México și Círculo de Poesía Press. Este membru al Sistemului Național al Creatorilor de Artă, SNCA, Mexic (2007-2023) și are bursă pentru traducerea în portugheză a lui Fernando Pessoa la Instituto Camões da Cooperação e Lingua Portuguesa, Portugalia (2020-2022).

Andrea Rivas

Poet, traducător și cercetător. Are un master în literatură hispano-americană. Poezia ei a fost publicată în chineză, arabă, italiană și engleză. Este autoarea colecției de poezie Pertenecerme entera (Círculo de Poesía Ediciones, 2020). A fost distinsă cu premiul de poezie Punto de Partida (2017), a fost, de asemenea, laureată a Premiului Internațional de Poezie Boao (2019) și a fost numită Poeta de Argint de către Asociația Scriitorilor din Beijing (2018). În prezent, ea face un doctorat despre poezia femeilor hispano-americane.

Daniel Calabrese (Chile)

Daniel Calabrese (Dolores, Argentina, 1962). Prima sa carte de poezie, La faz errante (Mar del Plata, 1990), i-a adus Premiul Alfonsina. Au urmat Futura ceniza (Barcelona, 1994), Escritura en un ladrillo (Kyoto, 1996), Singladuras (Fairfield, 1997), Oxidario (Buenos Aires, 2001, Premio del Fondo Nacional de las Artes) și Ruta Dos (2013 și 2017), care a câștigat Premio Revista de Libros din Chile și a fost publicat în colecția Visor din Madrid, cu o prefață de Raúl Zurita. Versiunea italiană a fost nominalizată la Premio Camaiore Internazionale în cadrul premiilor pentru cele mai bune opere străine. Compás de espera (Córdoba, 2022) este cea mai recentă carte a sa. Antologii ale poeziei sale au fost publicate în mai mult de zece țări, iar o parte din opera sa a fost tradusă în italiană, engleză, franceză, portugheză, bulgară, chineză și japoneză. Este fondator și director al revistei Ærea, Revista Hispanoamericana de Poesía, și membru al Consiliului Internațional al Fundației Vicente Huidobro.

Mijail Lamas (Mexic)

Mijail Lamas (Culiacán, 1979) este un poet, editor, traducător și critic mexican. Are un master în creație literară de la Universitatea din Texas din El Paso. A publicat cărțile de poezie Contraverano (2007), Tyler Durden’s Notebook urmate de Fundación de la casa (2008) publicată la editura argentiniană El Suri Obstinate în 2014; O relatare parțială a incendiilor, selecție de poezii (2009), Trevas. Song of the navigator ofself (2013) și El canto y la piedra (2017) publicate recent în Spania. A editat două colecții de poezie internațională pentru editura Valparaíso Mexic: În buricul lunii și O singură dată aici pe pământ. A fost redactor-șef la Rio Grande Review. Este unul dintre redactorii revistei Círculo de Poesía (https://circulodepoesia.com/). A fost inclus în Canonul deschis. Ultima poezie în spaniolă (1970-1985) de la editura spaniolă Visor Libros. Recent opera sa poetică a fost publicată în Australia, România, Italia și Macedonia.

Paul Kenyon (Marea Britanie)

Paul Kenyon este autor și jurnalist laureat al Premiului BAFTA pentru cel mai bun documentar. A făcut reportaje din zone de război periculoase din întreaga lume pentru BBC, realizând peste 50 de documentare despre experiențele trăite. A transmis corespondență jurnalistică din Ucraina în 2014 și în 2022 și din Războiul Civil Libian pe tot parcursul anului 2011. A călătorit pe cea mai periculoasă rută de migrație din lume, din Africa subsahariană în Europa, pentru a arăta modul în care tineri africani riscă totul în căutarea unei vieți mai bune.

Pe lângă Africa, Kenyon a călătorit mult în Europa de Est și descrie România drept căminul său spiritual, aici întâlnindu-și soția la scurt timp după Revoluția din 1989.

Ioan Ovidiu Sabău (România)

Ioan Ovidiu Sabău (n. 12 februarie 1968, Câmpia Turzii) este unul dintre cei mai mari sportivi ai României. A jucat pe postul de mijlocaș pentru mai multe echipe între care Dinamo București și Echipa națională de fotbal a României, alături de care a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.

Debutul în fotbal a avut loc alături de Universitatea Cluj, în 1985, alături de această echipă jucând în premieră în Divizia A un an mai târziu. După jumătate de sezon la ASA Târgu Mureș, face pasul spre fotbalul mare, semnând pentru Dinamo București, cu care câștigă și primul titlu de campion din carieră, în 1990.

Prezența la Campionatul Mondial de Fotbal 1990 atrage atenția cluburilor importante din Europa și după turneul final semnează cu echipa olandeză Feyenoord Rotterdam. În tricoul acestei echipe câștigă două Cupe ale Olandei, iar în 1992 acceptă oferta venită de la fostul antrenor de la Dinamo, Mircea Lucescu, de a face din nou echipă, de această dată în Italia, la Brescia Calcio, formație proaspăt promovată de tehnicianul român în Serie A. În 1996 îl urmează pe Lucescu la Reggiana, apoi după un alt sezon la Brescia, revine în țară, la Rapid București, unde cucerește al doilea titlu de campion al României, în 1999.

Este singurul român care a apărul pe coperta unui joc din seria FIFA, FIFA 96



2 Comments

Lasă un răspuns

Site creat de