Important, Studentie

INTERVIU cu Bianca Prunduș – tânăra din Cluj care îşi doreşte să ajungă printre cele 2% femei pilot din lume (VIDEO/FOTO)

Bianca Prunduș

La doar 20 de ani Prunduș Bianca Ramona, o tânără din Dej, judeţul Cluj, îşi doreşte să se afle printre cele 2% din femeile pilot din lume. Tânăra originară din Căşeiu (judeţul Cluj) a absolvit Şcoala Generală „Mihai Eminescu” din Dej după care a urmat cursurile Colegiului Naţional „Andrei Muresanu” Dej. După absolvirea liceului, tânăra s-a hotărât să îşi urmeze adevărata pasiune şi să urmeze cursurile şcolii private de aviaţie civilă „Regional Air School” de la Tuzla. De asemenea, aceasta este şi studentă în anul II la „Facultatea de Construcţii” din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.

Reporterul cluju.ro a stat de vorbă cu Bianca şi a dorit să afle cum este să urmezi cursurile unei meserii în care activează doar 2% din femei, iar restul sunt bărbaţi.

  • Ce te-a determinat să urmezi cursurile unei şcoli de aviaţie?

Mereu mi-am urmat inima și am făcut ceea ce am crezut că este mai potrivit pentru mine. Factorii care m-au determinat să fac o şcoală de aviație civilă au fost pasiunea şi ambiția de a reuşi ceea ce mi-a propus. De mic copil visam să tai cerul de la un capăt la altul, ar azi când fac acest lucru parcă nu-mi vine să cred că-mi trăiesc visul cu ochii.Ca să ajung aici am muncit foarte mult și nu am încetat niciodată să cred în mine.

  • De unde pasiunea pentru zbor?

Este foarte greu de explicat de unde am pasiunea pentru zbor pentru că nici eu nu ştiu sigur. La vârsta de 4 ani i-am spus mamei mele că vreau să mă fac pilot de avion ca şi unchiul meu. Din acel moment şi până în prezent nu mi-am schimbat niciodată dorinţa ci am încercat pe cât posibil să ajung la ceea ce voiam.

Povestea mea de viaţă e destul de complicată. Mi-am dorit foarte mult să intru în armată, să ajung pilot militar, dar destinul mi-a arătat că are ceva mai bun pentru mine şi m-a împins într-o direcţie în care nu mă aşteptam.

La vărsat de 15 ani m-am înscris la cursurile de planorism la Cluj unde după câteva luni am reuşit să obţin licenţa de pilot planor. În anul în care am dat eram înscris aproximativ 100 de elevi şi am terminat nouă: 8 băieţi şi eu singură fată. Eram cea mai mică dintre ei, ar asta nu m-a împiedicat să fac ceea ce-mi plăcea. borul cu planorul a fost printre cele mai frumoase experienţe din viaţa mea.

În clasa a-12-a am aplicat pentru Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă din Braşov. M-am pregătit foarte mult ca să intru, mi-am luat probele sportive, medicalul , psihologicul şi în anul în care am dat eu baremul de înălţime a crescut peste noapte neştiind de el. Cei de la Institutul de Medicină Aeronautică şi Spaţială din Bucureşti m-au picat pentru câţiva cm înălţime şi pentru faptul că sunt fată.

Pot să spun cu mâna pe inimă ca în acel moment nu ştiam ce să fac cu viaţa mea, îmi doream din tot sufletul să fiu pilot şi eram conştientă că nu pot. Două săptămâni nu am vrut să vorbesc cu nimeni şi mă gândeam în continuu cum aş putea să zbor.

După ce mi-am susţinut bacalaureatul m-am înscris la Facultatea de Construcţii unde am intrat la buget. Pe parcursul semestrului am învăţat foarte bine şi la finalul primei sesiuni am reuşit să obţin bursa de merit pentru rezultatele de la examene. Mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu idea că poate nu voi mai zbura niciodată, dar undeva în sufletul meu aveam convingerea că voi ajunge într-un final ceea ce visăm.

Într-o zi de iarnă m-a sunat mama şi m-a întrebat dacă nu vreau să mă înscriu la şcoala de aviaţie civilă de la Tuzla Era o şcoală de care ştiam de foarte multă vreme, dar nu îndrăzneam să mă gândesc la ea. Costurile unei astfel de şcoli sunt foarte ridicate şi ştiam că ai mei nu-şi permit să-mi plătească şcolarizare. Nu-mi explic nici până în momentul de fată cum Dumnezeu le-a rezolvat pe toate, dar acum sunt aici şi trăiesc exact aşa cum mi-am dorit.

  • În lume, 2% dintre piloţi sunt femei? A fost greu să intri la şcoala de la Tuzla?

Da, este adevărat că în lume femeile pilot ocupa un procent foarte scăzut faţă de cel al bărbaţilor,dar numărul lor este în creştere.Ca femeie este destul de dificil într-un univers plin de bărbaţi. Unii nu vor să accepte faptul că şi ele pot să zboare şi pot să ajungă bune în ceea ce fac. Dar asta e valabil în orice meserie, când vine vorba de partea feminină; ărbaţii sunt destul de reticenţi.

Ca să intru la această şcoală a fost nevoie să-mi iau probele medicale de la Bucureşti şi de o anumită sumă de bani pentru primul modul care presupune obţinerea licenţei de pilot privat.

  • Cum se desfăşoară cursurile?

La această şcoala nu există un program stabil ca la alte şcoli (spre exemplu de la 8-16). Erau zile în care stăteam la şcoala de la 8-20 şi zile în care stătea de la 10-16. Asta depinde de cât de multe informaţii avea să ne dea instructorul de teorie.

Cursurile teoretice sunt combinate cu zborul. Practic în momentul în care eşti planificat la zbor te ridici şi pleci, când ai aterizat te întorci din nou la cursuri. În aviaţie foarte multe lucruri sunt logice ceea ce înseamnă că totul se bazează pe studiu individual. În cazul în care nu ai înţeles ceva întrebi instructorul de teorie şi îţi rezolvi problema

  • Ce materii se studiază?

Îţi enumăr câteva din marterii:

  1. Legislaţie aeronautică și proceduri ATC
  2. Performanțe umane
  3. Meteorologie
  4. Comunicații
  5. Principiile zborului
  6. Proceduri operaționale
  7. Performanțe și planificarea zborului
  8. Cunoașterea generală a aeronavei
  9. Navigație
  • Te rog să ne descrii o zi la şcoala de aviaţie

Mă trezesc dimineaţa la ora 6, iar la 7 pornesc spre aerodrom. Dcă la 9 am zborul atunci înainte merg şi-mi fac masa şi centrajul, mă interesez de condiţiile meteo din acea zi dacă sunt favorabile pentru zbor să nu, caut să văd dacă nu sunt restricţii în zonă, dacă pot să aterizez pe un aeroport învecinat, după ce m-am asigur că am îndeplinit toate condiţiile mă îndrept către avion.

Când am ajuns acolo îi fac verificările ca să mă asigur că nu e stricat ceva, îi verific benzina, uleiul; mă asigur că e numai bun de zbor. După aceea mă urc în el şi conform procedurilor merg să-mi fac exerciţiul planificat în acea zi.

După încheierea zborului, mă întorc la cursuri unde stau până când sunt gata. Mai facem şi pauze, de obicei pauza de masă e undeva la ora 12.

  • Care a fost cel mai greu moment de până acum la Tuzla? De ce?

Cel mai greu moment e atunci când trebuie să mă întorc acasă şi nu vreau. Făcând doua facultăţi în paralel presupune să mă plimb destul de des dintr-un capăt de ţară în altul, iar acest lucru poate devein unori obositor. Partea bună e că nu ajung să mă plictisesc într-un loc: atunci când mă obişnuiesc cu el trebuie să-l schimb.

  • Ce fel de pilot îţi doreşti să devii?

Marea mea dorinţă este să ajung pilot comercial şi să văd lumea. Meseria de pilot presupune implicare maximă, presupune să renunţi la timpul liber şi 90% din cazuri la viaţa de familie. Eu îmi văd părinţii destul de rar. Vara aceasta nu i-am văzut 2 luni şi a trebuit să mă obişnuiesc cu ideea că dacă vreau să ajung ceea ce mi-am dorit trebuie să renunţ la foarte multe.

Un pilot de avion e mult prea dedicat în ceea ce face şi mereu se gândeşte cum să ajungă din nou acolo unde îi e locul. Sentimentul acela că vede lumea cu alţi ochi îl împlineşte. Sunt de părere că dacă toată lumea ar zbura măcar o sigură dată ar aprecia mult mai mult ceea ce îi înconjoară.

  • Este greu să ajungi pilot de aeronave comerciale? Care sunt paşii?

Foarte foarte greu nu e, dar nici uşor. Pentru a reuşi trebuie să fii foarte pasionat şi să înveţi foarte mult. Sunt module care trebuie urmate pas cu pas, după finalizarea oricărui modul trebuie susţinute examenele teoretice la Autoritatea Aeronautică de la Bucureşti. Pentru a urma unele module e nevoie să dai un examen la limba engleză unde trebuie să obţii minim level 4 pentru a putea finaliza programul de pilot comercial.

Toate astea implică mult sacrificiu şi o capacitate foarte bună de a reţine şi a înţelege ceea ce înveţi.

  • Din punct de vedere financiar este greu să urmezi cursurile unei astfel de şcoli?

Toată şcolarizarea costă undeva în jur de 40.000 euro; asta dacă nu includem mâncarea, vazarea şi alte necesităţi. Costul total ajunge undeva la 50.000 euro şi pentru nişte oameni „normali” această sumă poate însemna enorm. Far partea bună e ca după ce ajungi pilot comercial această investiţie o recuperezi în maxim 2 ani.

  •  Eşti studentă şi la Universitatea Tehnică? Cum reuşeşti să împarţi cele facultăţi?

Cred că mi se potriveşte motto-ul „Viaţa mea e drumul, drumul meu e viaţa”. Mai mereu sunt pe drumuri şi unori ajung să nu mai ştiu de mine. Nu mă plâng pentru că asta mi-am dorit, sunt convinsă că într-un final voi avea timp şi pentru mine, dar până atunci va trebui să trag tare.

Nu accept să mă văd doborâtă de situaţie; încerc să-mi canalizez toată atenţia pe ceea ce e mai important şi să-mi calculez timpul necesar ca să le fac pe toate. Uneori pare imposibil, Dar orice se poate cu sacrificiu.Trebuie doar să vrei!

  • Ce mesaj le transmiţi fetelor cărora le-a trecut prin gând să devină pilot de avion?

În primul rând, să nu renunţe indiferent de impasul în care se află. E foarte important să nu-şi piardă încrederea în ele. Vor fi foarte mulţi oameni care vor încerca să le oprească din drumul lor. Important este să nu le afecteze răutăţile pentru că în general dacă faci ceva ieşit din comun oamenii ajung să se comporte cum nu te aştepţi.

În al doilea rând să se roage şi să creadă în visul lor.Trebuie să fie conştiente ca într-o bună zi vor ajunge la el, asta dacă au îndeplinit prima condiţie.

Şi nu în ultimul rând, să facă totul din suflet. Unde pui suflet şi roade culegi…

 

 



Lasă un răspuns

Site creat de