Raul Jurca, inginerul din Cluj care transformă oase găsite în natură în artă gotică și accesorii contemporane

Raul Jurca, inginerul din Cluj care transformă oase găsite în natură în artă gotică și accesorii contemporane

Raul Jurca, un tânăr de 27 de ani din județul Alba stabilit la Cluj-Napoca, produce obiecte decorative și accesorii din oase reale, sub brandul DarkWonders Emporium. Format ca inginer chimist și activ în domeniu de peste patru ani, el și-a construit un parcurs artistic autodidact, pornind dintr-o fascinație veche pentru științele naturale.

Primele obiecte colecționate datează din copilărie, când a păstrat carapacea unei țestoase. De atunci, interesul pentru chimie, biologie și geologie s-a transformat într-o practică artistică neobișnuită, bazată pe procesarea etică a oaselor animale găsite în mediul natural.

În prezent, Raul Jurca creează piese decorative și bijuterii cu estetică gotică, inspirate atât din natură, cât și din decorul victorian, folosind în principal materiale recuperate.

Reporterul cluju.ro a stat de vorbă cu Raul Jurca pentru a afla mai multe despre artă pe care acesta o creează:

Cine este Raul Jurca dincolo de DarkWonders Emporium? Cum ai ajuns să lucrezi cu oase și cranii?

Bună întrebare. Raul Jurca e un băiat de 27 de ani din județul Alba, care a ajuns la Cluj acum nouă ani. De profesie sunt inginer, având terminată Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, și profesez de patru ani și jumătate. Cred că prima chestie colectată de mine a fost carapacea țestoasei pe care o aveam când eram copil și care murise. Nu mai știu exact cum sau de ce murise, fiindcă aveam cam 7–8 ani și a trecut ceva timp de atunci, dar încă o am și îmi stă frumos pe raft.

De mic am fost fascinat de științele naturale – chimie, biologie, geologie – și inevitabil am început să colecționez tot felul de mărunțișuri care îmi atrăgeau atenția, fie că era vorba de insecte moarte, cochilii de melci sau pietre interesante, așa că oasele au fost doar următorul pas în fascinația mea pentru natură.

A existat un moment-cheie care te-a împins spre acest tip de artă?

Adevăratul moment care m-a împins cu totul pe drumul ăsta a fost când am găsit, în spatele casei unde locuiam până să vin la Cluj, craniul câinelui meu care fusese îngropat acolo și care probabil fusese scormonit de niște animale. Am decis atunci să caut să văd cum trebuie să îl curăț ca să îl pot păstra și, din acel moment, well, as they say, it’s history.

Ce background ai: artistic, științific, autodidact?

Din punct de vedere academic și profesional, cum am menționat deja, sunt inginer. Însă tot ce ține de arta pe care o produc acum a fost autodidaxie: de la cum trebuie să procesez oasele, cum să le identific, cum să le pun în forma pe care o vedeți în produsul final.

De unde provin oasele pe care le folosești?

Am obiceiul de a umbla mult și îmi place să mă plimb, să explorez, fie că e vorba de zone ale orașului în care n-am mai fost, clădiri și complexe industriale abandonate sau păduri și dealuri în afara orașului. Una dintre consecințele directe e că dau de animale care și-au tras ultima suflare în locurile unde ajung eu să mă plimb.

Deci, ca să răspund direct la întrebare, marea majoritate a oaselor cu care lucrez provin de pe câmp, din păduri, din albiile râurilor, din parcuri (în cazul oaselor de pasăre).

foto: Anca Mitroi

Cum le cureți, tratezi și pregătești pentru artă?

Procesul e relativ simplu și are trei pași, dintre care primul de cele mai multe ori e omis, pentru că mi-a ușurat natura treaba:
– descompunere
– curățare
– albire

Primul pas e cel mai complex, deoarece necesită răbdare. Spre deosebire de obiceiurile practicate de vânători sau alți producători de „trofee” (termen care, personal, mă dezgustă), nu recomand nimănui să fiarbă oasele pentru a elimina țesuturile, pentru că în urma fierberii integritatea osului e afectată și, de multe ori, îmbinările dintre oasele craniene se destramă. Cea mai sigură metodă e cea pe care mama natură a inventat-o, și anume descompunerea, fie că e în pământ sau la suprafață. În mai multe detalii nu intru, că risc să întorc stomacul cititorilor.

După ce am făcut toate astea, sau dacă am găsit oasele deja curățate de țesuturi în mod natural, următorul pas e eliminarea mizeriilor și a grăsimii reziduale rămase în porii osului, adică degresarea. Pentru asta e necesar doar un vas cu apă și detergent și răbdare vreo două săptămâni.

Ultimul pas e albirea, care ține loc și de dezinfectare, fiindcă agentul înălbitor e apa oxigenată 3%. Oasele sunt clătite bine de detergent, scufundate în apă și lăsate până se atinge gradul de albire dorit. La volumul de oase cu care lucrez, sunt foarte curios ce e în mintea farmacistelor de la farmacia de lângă mine când mă văd recurent cum tot cumpăr câte 10 litri de apă oxigenată.

Care este cel mai dificil pas din proces?

Aici e puțin amuzant, fiindcă cel mai greu pas e găsirea oaselor. N-am niciodată garanția că, dacă merg undeva, o să găsesc musai craniul animalului X sau femurul lui Y. Mereu merg pe bază de speranțe și vise și, din păcate, nu merge tot timpul. Am pe cineva care mă așteaptă după niște oase de un anumit animal de un an și jumătate și numai n-am noroc să găsesc ce îi trebuie.

Ce artiști, curente sau universuri te-au influențat?

Din punct de vedere artistic, am impresia că ce fac eu se mulează bine pe stilul gothic și, oarecum, iau inspirație și din decorul observat în perioada victoriană. Există câțiva artiști pe care îi urmăresc de dinainte să mă apuc eu de ce fac acum și mi-au fost sursă de inspirație încă de la început. Sunt destul de mulți, dar aș ține să menționez doi: Jana Miller (BoneLust) și AJ Ringström (AJ ov Algol), amândoi din Statele Unite.

Ai un stil anume sau fiecare lucrare este o poveste separată?

Cred că în spatele fiecărei piese făcute, fie că e decor sau accesoriu, e o altă sursă de inspirație de fiecare dată. Am făcut chestii ce invocă mult natura prin elemente biologice (mușchi, ciuperci, plante) și altele ce aduc mai mult aminte de artificial, sintetic, industrial (lanțuri, metal, elemente electrice).

Care este piesa ta preferată și de ce?

Dintre toate piesele colecționate și făurite, cred că cel mai mult mă atrag oasele cu patologie. Fie că e vorba de osteosarcom, infecții gingivale, spondiloză sau malformații congenitale, faptul că, în urma a tot ce a trăit animalul, a rămas ceva care spune o poveste despre cum a trăit și poate de ce a murit mi se pare cu totul special.

Ce ai vrea să înțeleagă oamenii despre lucrările tale, dar rareori o fac?

Faptul că nimic în viață nu e garantat, doar moartea. Moartea e singura experiență comună care ne leagă pe toți și e singura promisiune ce se adeverește în 100% din cazuri. Efemeritatea vieții și gândul la moarte ar trebui să fie motivele pentru care omul să se bucure de fiecare moment pe care îl are la dispoziție, dar de multe ori uită și se încrede în ideea că „mai am timp”.

În prezent, Raul Jurca lucrează la piese noi și așteaptă de peste un an și jumătate să găsească oasele necesare pentru o comandă specifică. Lucrările lui de artă pot fi văzute pe pagina de Instagram DarkWonders Emporium.