Bradul de Crăciun este unul dintre simbolurile puternice ale acestei sărbători, însă puțini dintre noi cunosc adevărata semnificație a acestuia.
Bradul este denumit „pom al vieții” pentru simplul fapt că nu-și pierde culoarea niciodată iar tocmai acesta este motivul pentru care este asociat cu Iisus, simbol religios despre care se spune adesea că este „veșnic viu”.
O importanță considerabilă o avea bradul pentru popoarele nord germanice, popoare ce considerau că acesta este un arbore nobil nu doar datorită faptului că nu-și schimbă culoarea ci și datorită staturii lui verticale și a coroanei sale remarcabile. Împodobirea bradului își are originea în anul 1510, în Lituania, Anglia urmând să împrumute acest ritual în anul 1841. În anul 1521, prințesa Hélene de Mecklenburg s-a căsătorit cu ducele de Orleans și astfel a adus în Paris obiceiul împodobirii bradului.
Primul brad împodobit în România a fost cel din palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866 iar începând de atunci românii au preluat acest obicei și-l respectă și în prezent. La începuturi acesta era împodobit cu fructe, flori de hârtie, biscuiți, lumânări sau flori uscate însă pe parcurs acesta a început să fie împodobit cu fel și fel de globuri de sticlă, beteală, bomboane de Crăciun și instalații luminoase. În vârful bradului se așează conform tradiției steaua ce amintește magii călăuziți de steaua foarte luminoasă către Betleem.
Tot bradul este și locul în care Moș Crăciun lasă an de an cadouri iar unii dintre noi consideră că este și simbolul lângă care familia se reunește. Culoarea roșie, culoare reprezentativă pentru această sărbătoare face trimitere la sângele Mântuitorului și reprezintă darul lui Dumnezeu pentru oameni.
1 Comment