Vineri, 22 aprilie, în seara anterioară Sângiorzului, zeci de tineri de pe Valea Gugii, comuna Căşeiu – judeţul Cluj, dar şi din afara comunităţii, s-au adunat pentru participarea la obiceiul străvechi ‘Strigătura peste sat’. Pe cele două dealuri care mărginesc Valea Gugii, obiceiul ‘Strigătura peste sat’ sau ‘Diri, diri’, cum se spune in zonă, este încă viu.
Acesta este considerat de către cercetători “o instanţă judecătorească”. La lăsarea întunericului, tinerii se adună pe culmile dealurilor din apropierea satului, se împart în două grupuri care “strigă peste sat”, aducând la cunoştinţa sătenilor numele fetelor care se ţin “încoronate” sau făcând haz pe seama fetelor rămase nemăritate şi pe seama feciorilor tomnatici.
După dialogul dintre cele două grupuri, tinerii aprind paiele cu care au fost învelite roţile şi le dau acestora drumul la vale. Acesta reprezintă elementul central al ceremonialului şi simbolizează reînnoiea şi purificarea timpului, dar şi curăţirea sufletului. Roata, simbol solar, semnifică evoluţia ciclică a timpului, iar focul este elementul purificator.
În trecut, sărbătoarea se desfăşura o noapte întreagă, sub cerul liber şi era un prilej colectiv de veselie a întregii comunităţi săteşti, la care toţi trebuiau să ia parte. Ca în toate marile evenimente colective din viaţa satului şi acum se aprind pe dealuri focuri rituale (fiecare aducând lemne, paie sau coceni de porumb) în jurul cărora se strâng, cu mic, cu mare şi petrec până dimineaţă, se cântă, se chiuie, se joacă, se fac „strigături peste sat” asemănătoare cu cele de la Anul Nou sau din sâmbăta Paştelui.
Scopul lor era identic – prin comunicare faptelor urâte făcute de diferiţi membrii ai comunităţii săteşti, ei erau iertaţi şi purificaţi. În Maramureş, „strigătul peste sat” se încheia cu versurile: „cele bune să se-adune, cele rele să se spele”.