Important, Social & Cultura

100 de ani de la Marea Unire în 100 de tradiții și obiceiuri românești

100 de ani de la Marea Unire în 100 de tradiții și obiceiuri românești

Suntem un popor cu o cultură vastă, cu o mitologie fascinantă și cu multe obiceiuri, unele uitate, altele și acum păstrate.

Sărbătorind 100 de ani de la Marea Unire, am adunat la un loc 100 de tradiții și obiceiuri românești, dintre cele mai populare ca să ne amintim că noi, românii, am existat mereu și vom rămâne prezenți în continuare prin ceea ce lăsăm în urmă.

Cele mai multe tradiții se împart în două categorii, așa cum ilustrează și operele literare ale marilor români: tradiții legate de evenimentele importante din viața unui om și tradiții legate de evenimentele ori de sărbătorile creștine care au loc peste an.

Venirea pe lume a unui copil era și este, în continuare, un prilej de bucurile. În jurul noii vieți, s-au croit multe credințe și obiceiuri.

  1. Aflarea sexului copilului

O tradiție veche constă în faptul că moașele puteau prezice dacă viitorul copil va fi fată sau băiat prin punerea pe un fir de păr sau de ață a unei verighete. Apoi, ținea nemișcat firul deasupra burții femeii și dacă acesta se balansa în cerc, însmna că urma să aibă o fată iar dacă se balansa drept, dintr-o parte în alta, femeia însărcinată urma să aibă un băiat.

  1. Alegerea numelui

Și în privința alegerii numelui, românii respectau anumite reguli nescrise. Copilul trebuia să poarte măcar un nume care să coincidă cu numele unuia dintre nași în semn de respect și recunoștință sau dacă se năștea într-o zi de sărbătoare, trebuia să poarte numele Sfântului respectiv. Majoritatea dintre părinții noii generații nu se mai ghidează, însă, după aceste reguli.

  1. Cele 40 de zile după naștere

În vremurile vechi, se spunea că după naștere, mama și copilul nu puteau ieși din casă timp de 40 de zile pentru ca noul-născut să fie ferit de deochi și duhuri rele. Astăzi, încă se respectă acest lucru, dar explicația este una mai științifică: în primele săptămâni de la naștere, copilul este ferit de locurile aglomerate de une poate contacta diferite boli.

  1. Botezul – ritual de creștinare

Botezul era realizat la 40 de zile după naștere, iar acum, perioada aceasta variază. Este un ritual ortodox de creștinare a noului-născut prin care se iartă păcatul strămoșesc. De aceea, nașa ia copilul din brațele mamei spunând de trei ori “Îți iau un păgân, îți aduc un creștin” iar după slujba botezului, îl trece pragul înapoi în brațele mamei spunând “Ți-am luat un păgân, ți-am adus un creștin”.

  1. Botezul – benefic pentru nași

Se consideră că botezarea unui copil înseamnă iertarea unui păcat. De aceea, se spune că este bine ca fiecare om să devină naș măcar o dată în viață.

  1. Ursitoarele

Ursitoarele sunt alte ființe mitologice existente și în cultura românească. Credința în aceste ființe provine de la romani și mai demult se credea că sunt zâne care vin în nopțile cu număr impar din prima săptămână de viață a copilului croindu-i soarta. Numărul lor diferă de asemenea, de la zonă la zonă. Astăzi, tradiția continuă, însă ursitoarele vin la botez și totul este mai degrabă, pentru divertismentul apropiaților copilului.

  1. Scalda copilului

În funcție de zonă, scalda copilului este fie prima baie a acestuia, fie baia de a doua zi de după botez, numită și “mirul” proaspătului botezat. În apa neîncepută se puneau diferite lucruri, fiecare având o semnificație ce urma să îi conducă destinul copilului, precum laptele, mierea sau banul de argint. După baie, apa era vărsată la rădăcina unui pom frumos și roditor pentru ca cel mic să crească asemenea pomului. Astăzi, încă se practică această tradiție, în unele zone.

  1. Tăierea moțului sau ruperea turtei

La vârsta de 1 an sau 3 ani, copiilor li se taie moțul dacă sunt băieți și li se rupe turta dacă sunt fete, fie amândouă obiceiurile în cazul fetelor. Această tradiție impune ca cel mic să nu fie tuns până la acest eveniment care este un prilej de bucurie pentru familie.

  1. Tava destinului

Odată cu tăierea moțului, se mai practică și o altă tradiție care ține de destinul copilului. Pe o tavă sunt așezate diverse obiecte care simbolizează meserii ori trăsături de personalitate, iar primele trei obiecte alese de cel mic sunt cele care îl vor defini în viață.

Căsătoria este al doilea moment important din viața unei ființe umane, iar românii au legat și de aceasta diverse obiceiuri.

  1. Bărbieritul mirelui

Este un ritual care face parte din pregătirea acestuia pentru ziua cea mare. Cavalerii de onoare practică și astăzi această tradiție, dar simbolic, folosind diverse obiecte atipice precum cuțitul sau toporul. Semnificația ritualului o reprezintă trecerea de la băiat la bărbat.

  1. Gătitul miresei

Gătitul miresei este tot un ritual asemenea bărbieritului mirelui la care participă domnișoarele de onoare și de multe ori, nașa, ajutând mireasa cu rochia și accesoriile. Acest obicei este popular în aproape toate zonele, iar în acest moment al nunții, se cântă pe fundal Ia-ți mireasă ziua bună, cântec folcloric ce simbolizează plecarea fetei de la casa părinților și întemeierea propriei familii.

  1. Hora și turta miresei

Se obișnuiește ca înainte de plecarea spre biserică, în fața casei miresei, să se formeze o horă la finalul căreia nașa rupe o turtă deasupra capului miresei și o împarte nuntașilor.

  1. Călcatul pe picior

Mai puțin practicat astăzi sau practicat pentru amuzament, este obiceiul de a încerca să îți calci partenerul pe picior în timpul slujbei religioase. Se spune că cel care calcă primul piciorul partenerului, acela va fi dominant în familie.

  1. Aruncarea cu grâu și orez peste miri

La finalul cununiei religioase, cânnd, mirii ies din biserică ori când se fac fotografiile, se aruncă cu grâu și orez peste aceștia, simbolizând belșugul și fertilitatea.

  1. Furatul miresei

Practicat foarte des astăzi, este un obicei distractiv și plin de creativitate. Într-un moment în care nu sunt atenți mirele și nașul, câțiva dintre nuntași fură mireasa, unul dintre ei vine cu pantoful drept dovadă iar apoi se negociază răscumpărarea ei.

  1. Aruncarea buchetului

În timpul petrecerii, spre final, mireasa obișnuiește să cheme fetele nemăritate pe ringul de dans și să arunce buchetul stând cu spatele. Domnișoara care prinde buchetul este cea care urmează să se căsătorească.

  1. Aruncarea jartierei

Pentru că trebuie să existe și varianta pentru persoanele de sex masculin, acesta este un moment ceva mai amuzant și pe care nu îl practică foarte mulți. După ce scoate jartiera miresei cu dinții, mirele o aruncă, asemenea miresei, bărbaților necăsătoriți.

  1. Voalul miresei

La finalul petrecerii, nașa îi desprinde voalul miresei și îl înlocuiește cu un batic simbolizând trecerea acesteia de la domnișoară la femeie măritată. Voalul este prins apoi unei fete necăsătorite, de obicei, celei care a prins buchetul.

  1. Dansul găinii

Este o tradiție care nu se mai păstrează, astăzi, decât în foarte puține locuri, demult fiind foarte întâlnită la nunțile din Muntenia. O femeie dansează, de obicei, cu găina în fața nașului care trebuie să îi negocieze prețul ori să prindă și să fure găina.

Ultimul moment al vieții unui om îl reprezintă moartea, fenomen natural, dar trist față de care se practică multe obiceiuri și tradiții.

  1. Tămâierea sicriului

Se realizează prin înconjurarea acestuia de trei ori, cu tămâie, înainte ca trupul decedatului să fie așezat înăuntru. Obiceiul este practicat pentru a alunga spiritele rele.

  1. Păzirea sicriului

În timpul priveghiului, trebuie să existe întotdeauna o persoană care să păzească sicriul pentru ca vreun animal să nu treacă pe sub acesta iar decedatul să devină strigoi.

  1. Salutul

La intrarea în casa celui care a decedat, oamenii înlocuiesc salutul clasic cu Dumnezeu să-l ierte.

  1. Acoperirea oglinzilor

În mai multe zone ale țării, se acoperă oglinzile din casă atât timp cât sicriul este acolo deoarece se crede că sufletul decedatului ar putea rămâne captiv. De asemenea, ceilalți nu au voie să se privească în oglindă pentru a nu fi ei următorii care vor muri.

  1. Bocetul

În cele mai multe regiuni din țară, bocetul semnifică respect pentru cel decedat, în timp ce în altele, este semn al egoismului. Totuși, se practică și astăzi, în special la sat.

  1. Pantofii – element cheie în tradițiile înmormântării

Un obicei practicat este acela de a încălța persoana decedată cu pantofi noi, în timp ce toți ceilalți nu au voie să aibă încălțări noi. De asemenea, ca să eviți ghinionul, persoana decedată trebuie scoasă din casă cu picioarele înainte.

  1. Plata vămilor

Alt obicei, bazat pe anumite credințe păgâne, este acela de a bune bani în mâinile celui care a plecat dintre cei vii, pentru ca acesta să își plătească vămile. Cei mai mulți nu îl practică.

  1. Doliul

Este ținut de către rudele persoanei decedate care au datoria să poarte haine negre timp de 40 de zile, timp în care bărbații nu au voie nici să se bărbierească.

  1. Pomenile

O tradiție foarte importantă este aceea de a da de pomană pentru cel decedat de la colivă, vin și colaci la mese, haine sau obiecte din casa acestuia. Acestea se practică la perioade cu cifre încărcare de simboluri, la 9 zile sau la 3,6 și 9 luni.

Trecem către cea de-a doua mare categorie a tradițiilor și obiceiurilor românești și anume cea legată de sărbătorile de peste an.

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

  1. Ignatul sau tăierea porcului

Este un obicei păgân, dar care se desfășoară înaintea Crăciunului, de obicei în 20 decembrie. În ciuda semnificației negative inițiale, Ignatul este, azi, o tradiție gastronomică.

  1. Mersul cu Bună Dimineața

În părți din Ardeal și Muntenia, grupuri de copii vin în seara de 23 spre 24 decembrie ori în dimineața zilei de 24 decembrie să colinde Ajunul Crăciunului. În Oltenia, colindătorii din ajun se numesc pițărăi.

  1. Mersul cu steaua

Tradiția creștină, desfășurată după modelul magilor care mergeau după Steaua lui Iisus, este desfășurată din Ajun și până la finalul zilelor de Crăciun sau chiar mai mult, vestind Nașterea Domnului.

  1. Colindatul

De la Crăciun și până la Anul Nou, grupuri de fete, în general, merg și colindă casele oamenilor cântând diverse melodii din repertoriul vast al cântecelor de iarnă creștine sau nu.

  1. Plugușorul mic

Este un obicei practicat de copii, băieți, în general și practicat mai mult în Moldova și Muntenia în ziua de 30 decembrie. Pocnesc din bice, sună din clopoței și recită varianta scurtă a plugușorului, urându-le oamenilor noroc și sănătate în noul an.

  1. Plugușorul mare

Acesta se practică în Ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie de cete de băieți și bărbați care vin cu un plug adevărat de obicei, cu un brad împodobit, un buhai și bice. Aceștia rostesc varianta lungă a plugușorului și de obicei, adaugă și diverse continuări mai amuzante pentru gazdele lor.

  1. Colinde de pețit

În perioada obiceiurilor de iarnă, tinerii de însurat aveau ocazia să pețească și fetele pe care le plăceau fie când mergeau cu plugul mare, fie existau momente speciale pentru acest lucru în unele zone, ca de exemplu ziua de dinainta Ajunului de Crăciun. De obicei aveau versuri bine pregătite ori colinde speciale pentru tinerele necăsătorite care trebuiau să le ofere vin și bunătăți pregătite de ele.

  1. Capra, țurca sau brezaia

O tradiție plină de culoare este colindatul cu capra, care ține de la Crăciun până la Anul Nou. Este un obicei cu mascați în care personajul principal este capra care dansează în timp ce ceilalți colindă gazda.

  1. Ursul

Spre deosebire de capră, umblatul cu ursul este un obicei specific Moldovei și practicat de Anul Nou, considerându-se că își are originea într-un ritual din vremea tracilor. Ursarul ațâță ursul pe versurile colindei, însoțiți de muzicanți, iar cel care poartă masca mormăie și imită comportamentul ursului.

  1. Sorcova

În prima zi din an, care coincide cu Sfântul Vasile, se merge cu sorcova pentru a ura de bine celor dragi spre care se îndreaptă sorcova confecționată din flori confecționate așezate pe un fel de crenguță amintind de crengile pomilor primăvara. Joacă rolul unei baghete care îi oferă celui sorcovăit noroc în noul an.

  1. Post negru în ajun de Bobotează

În 5 ianuarie, creștinii țin post negru și așteaptă preoții care sfințesc casele, ritual de pregătire pentru Botezul Domnului Iisus Hristos.

  1. Prinsul crucii

O altă tradiție legată de Bobotează este cea a sfințirii apelor, moment când preotul aruncă crucea în apă, iar mai mulți bărbat merg după ea. Se considera că cel care ajunge primul să prindă crucea urma să aibă noroc tot anul.

  1. Visatul ursitului

Un obicei practicat de tinerele fete este cel de a pune busuioc sub pernă în noaptea din 5 spre 6 ianuarie pentru a-și visa alesul. Acestea își mai legau și un fir roșu cu busuioc de inelar.

  1. Iordănitul femeilor

Tradiția se practica în satele din nordul țării și se desfășura ca o petrecere. După ce luau masa împreună și dansau. În unele regiuni, la astfel de petreceri se integrau în comunitate tinerele neveste prin udarea cu apa din fântână sau râu.

  1. Botezul solului și al animalelor

De Bobotează, preoții udă cu apă sfințită câmpurile și animalele din curți pentru un an roditor.

  1. De Sfântul Ion, creștinii nu consumă vin roșu

Acest obicei este legat de moartea sfântului, vinul roșu amintind de sângele acestuia.

  1. Iordăneala

În 7 ianuarie, de Sfântul Ion, mai mulți tineri merg la biserică iar după terminarea slujbei, stropesc fiecare om cu aghiasmă de la Bobotează, urându-le de bine. Iordăniții îi răsplătesc pe tineri cu bani, de obicei.

  1. Udatul Ionilor

Este o tradiție dedicată celor care poartă numele sfântului și practicată în zone din Transilvania și Bucovina. Constă în botezarea simbolică a sărbătoriților prin stropire cu apă, aceștia fiind nevoiți apoi să dea o petrecere ori să facă cinste.

TRADIȚIILE PRIMĂVERII

  1. Mărțișorul

Este un simbol al revenirii la viață și considerat talisman al norocului oferit în prima zi de primăvară. De obicei băieții și bărbații oferă mărțișoare fetelor și femeilor, însă în zone din Ardeal, tradiția este inversată, iar fetele iau mărțișoare băieților.

  1. Babele

Tradiția își are originea în legenda Babei Dochia despre care se spune că își scutură cele 9 cojoace în primele 9 zile ale lunii martie. Fiecare persoană își alege o babă fie după data nașterii, fie la alegere și se spune că ziua babei alese ilustrează restul anului sau caracterul persoanei.

  1. Mucenicii sau măcinicii

În 9 martie, în toată țara se gătesc mucenici și se dau de pomană în cinstea celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia. Aceștia sunt de obicei bucăți de aluat în formă de 8 cu nucă și diverse arome precum lămâie, scorțișoară. În funcție de zonă, sunt pregătiți în cuptor sau fierți.

  1. Cele 40 sau 44 de pahare de vin

Bărbații erau cei care practicau acest obicei în cinstea mucenicilor. Se spune că dacă reușeau să bea, aveau să se bucure de sănătate. De obicei, luau doar 40 de înghițituri din vin.

  1. Zburătoritul

Conform mitului Zburătorului și celebrei vorbe “Dragobetele sărută fetele”, în ziua de Dragobete (24 februarie), băieții și fetele ieșeau în sat, iar aceștia încercau să le prindă pentru a le săruta. Dacă fetei îi plăcea un băiat, se lăsa prinsă de acesta iar sărutul era considerat echivalentul logodnei.

  1. Focul de Blagovestenie

În 25 martie, se sărbătorește Buna Vestire sau Blagoveștenia, iar un obicei legat de această sărbătoare era acela de a face un foc mare lângă care se pun pâine, sare și apă pentru că se credea că îngerii vin să se încălzească, să mânânce și să bea.

  1. Sâmbăta lui Lazăr

Este de obicei, sâmbăta dinainte Floriilor și româncele au obiceiul de a face plăcinte de post și a le da de pomană pentru cei decedați deoarece legenda spune că Lazăr a murit cu dorința de a mânca plăcinte.

  1. Sfințirea ramurilor de salcie

Tot un obicei creștinesc, practicat în ziua Floriilor, ultima duminică dinaintea Paștelui ortodox. Oamenii le pun la icoane ori în pomii fructiferi pentru ca aceștia să rodească.

  1. Dezlegarea la pește

Floriile reprezintă a doua dezlegare la pește din postul Paștelui, considerat cel mai greu post dintre cele patru mari posturi de peste an. Se spune că în această zi, Iisus a cerut să mânânce pește și de aceea se considera că dacă mânânci pește în ziua Floriilor, vei fi vindecat de boli.

  1. Joia mare

În Săptămâna Patimilor, joia reprezintă încetarea tuturor muncilor câmpului și începutul pregătirilor pentru Înviere în case și gospodării. Tot în Joia Mare, se vopsesc ouăle.

  1. Slujba celor 12 evanghelii

Denia din Joia Mare este prima dintre slujbele speciale din preajma Învierii și se obișnuiește ca în acea zi, fetele, în sudul țării în special, să facă 12 noduri pe o ață punându-și 12 dorințe și desfăcând câte un nod atunci când se împlinesc.

  1. Joimarița

Reîntorcându-ne de la creștinism la folclorul românesc, Joimarița este o ființă mitologică care vizita femeile să vadă dacă au terminat de tors cânepa așa cum era de datoria lor să facă până În Joia Mare. Dacă acestea  sunt leneșe și dorm fără ca treaba să fie terminată, le pedepsea astfel încât să nu mai fie capabile de acea muncă.

  1. Vopsitul ouălor

Este un obicei creștin ilustrând sângele lui Iisus care s-a revărsat peste coșul cu ouă adus de Sf. Fecioară Maria când acesta era răstignit pe cruce.

  1. Post negru în Vinerea Mare

Vinerea Mare este ultima vineri din postul Paștelui fiind și cea mai tristă zi, aceea a morții lui Iisus. Creștinii obișnuiau să bea doar apă toată ziua.

  1. Slujba Prohodului

La slujba din Vinerea Mare care ia forma unui ritual, se cântă prohodul iar enoriașii înconjoară biserica de 3 ori cu lumânările aprinse alături de preot după care, merg acasă și cu aceeași lumânare aprinsă își înconjoară și casa de 3 ori. Tot atunci, se vizitează mormintele.

  1. În Săptămâna Mare sau doar în Vinerea Mare, în unele zone, oamenii nu mănâncă urzici și nu consumă oțet pentru că sunt două alimente folosite pentru chinuirea Mântuitorului pe cruce.
  1. Înnoitul hainelor

De sărbătoarea Învierii Domnului, oamenii obișnuiesc să poarte măcar câte un obiect vestimentar nou simbolizând revenirea la viață a Mântuitorului.

  1. Coșul cu bucate sfințite

La slujba Învierii, gospodinele aduc coșuri cu prăjituri, fructe, ouă pentru a fi sfințite de preot și apoi, primele bucate mâncate de către familia în ziua Paștelui.

  1. Cocoșul de Paște

În noaptea de Înviere, bătrânele aduceau și încă aduc, prin unele sate, un cocoș alb care amintește de lepădarea Sfântului Petru e Iisus. Se mai spunea că cel al cărui cocoș cânta primul, urma să aibă un an îmbelșugat. Cocoșii erau de obicei dați de pomană cu o lumânare pentru cei adormiți din familiile lor.

  1. Dimineața zilei de Paște

În Moldova și în Muntenia predominant, dar și în alte zone, se practică obiceiul spălării pe față cu apă dintr-un bol în care se află un ou roșu și monezi pentru sănătate și noroc la bani.

  1. Schimbarea salutului de Paște

Din ziua Paștelui și până la Înălțarea Domnului, creștinii înlocuiesc salutul obișnuit cu “Hristos a înviat!/Adevărat a înviat!”.

  1. Ziua Înălțării Domnului la ceruri este și Ziua Eroilor

Din 2001, Biserica a hotărât ca în această zi să fie pomeniți și cei care au murit în timpul războaielor apărând țara, desfășurându-se în fiecare an, activități comune Bisericii și instituțiilor.

  1. De Înălțare oamenii înroșesc pentru ultima dată ouă în anul respectiv.
  2. Salutul se schimbă, devenind “Hristos S-a înălțat!”
  3. Prin sate, oamenii purtau frunze de nuc la brâu asemenea lui Hristos în ziua Înălțării.
  4. Rusaliile sau Cincizecimea – sărbătoarea ielelor

Sărbătoarea creștină are loc la 50 de zile după Paști, însă cu ocazia acesteia, tradițiile folclorice și ființele mitologice ies la iveală. Oamenii evitau să iasă în noaptea Rusaliilor, numite și Iele sau zâne rele în popor. Acestea erau foarte frumoase și reușeau să ia mințile bărbaților prin cântecul lor.

  1. Dansul călușarilor

Este un dans pe care astăzi îl apreciem ca element de divertisment și păstrător al tradiției, însă se realiza tot de Rusalii pentru că era singurul leac pentru transa în care intrau oamenii din cauza ielelor.

  1. Împodobirea gospodăriilor cu crengi miraculoase

Tot de Rusalii, oamenii din unele zone își pun pe case și prin gospodărie ramuri de nuc, plop sau stejar considerând că acestea alungă răul și îi apără de boli.

  1. Udatul nevestelor

Este un obicei specific Ardealului și consta în stropirea femeilor căsătorite cu apă în ziua de Rusalii pentru ca acestea să fie frumoase și sănătoase tot restul anului.

  1. Sânzienele sau Drăgaica

Această zi coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar obiceiurile sunt mai mult folclorice și nu creștine. În această zo, 24 iunie, se culeg plantele vindecătoare.

  1. Jocul Sânzienelor

Sânzienele sunt zânele bune din mitologia românească, opuse Rusaliilor sau Ielelor. Tradiția reconstruia jocul din noapte de Sânziene ale acestor zâne. Fetele își împleteau cununi din drăgaică și dansau în rochii albe, uneori în jurul unei fete din rândul lor aleasă ca Drăgaică.

  1. Focurile purificatoare

Tot de Sânziene, oamenii din sate aprindeau focuri în care aruncau diverse substanțe urât mirositoare pentru a alunga spiritele malefice.

  1. Visatul alesului

Și sărbătoarea Sânzienelor, la fel ca noaptea de Bobotează, este un moment potrivit pentru aflarea băiatului sortit. Fetele își puneau, de această dată, un buchet de drăgaică sub pernă.

  1. Săptămâna secerișului

În trecut, bătrânii considerau prima săptămână din luna iulie drept săptămâna muncii câmpului, unde petreceau timp de dimineața până seara.

  1. Sfântul Ilie

Odată cu sărbătorirea Sfântului Ilie, ocrotitorul recoltelor, pe 20 iulie, oamenii începeau să mănânce roadele verii din care nu aveau voie până atunci pentru a nu îl mânia pe cel cunoscut pentru fenomenele meteorologice mari care puteau face dezastru și distruge recoltele.

  1. Târgul de fete de pe Muntele Găina

În duminica cea mai apropiată de Sf. Ilie, are loc și astăzi Târgul de Fete din Munții Apuseni. Acesta era un prilej pentru ca tinerii din toate părțile țării să își găsească perechea.

  1. Schimbarea la față

În 6 august, are loc sărbătoarea Schimbării la față care pentru românii din trecut însemna și prima zi în care se puteau gusta roadele toamnei care căpătaseră gustul dulce.

  1. Plecarea păsărilor călătoare

De asemenea, ziua de 6 august era și ziua în care berzele și rândunelele plecau deja spre țările calde prevestind începutul toamnei.

  1. La Sfântă Măria Mare, pe 15 august, ciobanii coborau cu oile la vale și pălăria era schimbată cu căciula, semn că vremea avea să se răcească.
  2. De la Sfântă Măria Mare și până la postul Crăciunului, începea o perioadă aglomerată a nunților și iarmaroacelor, în satul tradițional.
  3. Perioada dintre Sf. Măria Mare și Sf. Măria Mică era considerată de țăranii români potrivită pentru semănatul de toamnă.
  4. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul

În 29 august, românii creștini evitau să mănânce, în această zi, fructe rotunde care seamănă cu un cap, să bea vin și de asemenea, nu foloseau cuțitul.

  1. Noaptea de Sfânt Andrei – 30 noiembrie

Se considera a fi o noapte magică în care spiritele rele și strigoii umblă liberi pe străzi. Ca să păzească gospodăriile, românii ungeau cu usturoi ferestrele și ușile caselor și grajdurilor.

  1. Tot în noaptea de Sfânt Andrei, fetele necăsătorite aveau a treia ocazie din an să își viseze viitorul soț. La fel ca de Bobotează, puneau sub pernă un fir de busuioc.
  2. Punerea grâului la încolțit

Această tradiție a românilor era practicată pentru a vedea cum va fi recolta în următorul an și cât de bine le va merge în toate planurile. Este unul dintre obiceiurile care încă se practică.

  1. O altă credință puternică a românilor legată de această sărbătoare este aceea că vremea din noaptea de Sfântul Andrei prezice cum va fi iarna care urmează.
  2. Îmbărburatul copiilor

Un obicei mai puțin cunoscut astăzi, dar practicat în unele zone ține de sărbătoarea Sfintei Varvara sau Barbara, celebrată pe 4 decembrie, considerată vindecătoare de boli alături de Sfântul Sava celebrat pe 5 decembrie. Aceste zile poartă numele și de Zilele Bubatului, iar copiii sunt unși pe față în semnul crucii cu miere sau dulceață pentru a fi feriți de boli și bube.

  1. Tot în ziua de 5 decembrie, este bine să nu mănânci alimente precum porumb, fasole, linte pentru a nu face bube mari cât boabele acestora.
  2. Venirea lui Moș Nicolae

Obiceiul este unul popular însă legat de Sfântul Nicolae, ocrotitor al copiilor mici și sărbătorit în ziua de 6 decembrie. În noaptea din 5 spre 6 decembrie, se obișnuiește ca Moș Nicolae să vină și să lase în ghetele copiilor cuminți cadouri și dulciuri, iar pentru cei mai năzdrăvani câte o nuielușă.

  1. În ziua Sfântului Nicolae, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă pentru ca acestea să înflorească. Înflorirea crenguțelor simboliza iertarea păcatelor, conform tradiției.
  2. Șezătoarea

Iarna, se practica această tradiție care și astăzi, este păstrată însă mai mult ca simbol al satului tradițional. Șezătoarea avea loc în mai multe seri dintr-o săpătmână și era organizată în special de către fete și femei care se strângeau să lucreze și să spună povești și glume ori să afle noutățile din sat. De multe ori, era un prilej și pentru legarea relațiilor între fete și flăcăi.

  1. Bâlciurile de sărbători

Organizarea unor târguri și locuri de divertisment era des practicată în zilele de sărbătoare precum Drăgaica, Sfinții Petru și Pavel ori de Sfântul Ilie. Oamenii mergeau să socializeze, să se distreze și din nou, era o ocazie pentru ca tinerii să lege prietenii.

  1. Hora din sat

            Tot din rândul evenimentelor tradiționale de socializare, hora din sat este unul dintre cele mai populare obiceiuri care astăzi, nu se mai practică deloc. În tinerețe, bunicii noștri mergeau, duminica, la horă și dansau ori vorbeau cu ceilalți tineri din sat legând prietenii și chiar logodne.

Cu toate că am amintit doar 100 de obiceiuri, cultura populară românească este probabil, infinită. Nimeni nu poate nega că, în ciuda preluării multor comportamente din Occident, noi, românii de azi, încă păstrăm tradiția și avem, după cum spune o vorbă strămoșească, “câte bordeie, atâtea obiceie”.

Se mai spune că veșnicia s-a născut la sat, adică în satul românesc din fiecare zonă a României de azi, de unde a plecat fiecare obicei în parte. De ce? Pentru că toate credințele și practicile de odinioară au rămas și vor rămâne mult timp de acum înainte în scrierile, în izvoarele istorice și în vorbele de duh ale bătrânilor pe care le transmit din generație în generație.



Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site creat de