De Vazut, Important

Mărțișorul – povestea din spatele simbolului

Cu toate că vremea de afară ne duce cu gândul mai mult la iarnă decât la venirea primăverii, ne înzestrăm cu răbdare și sărbătorim deschiderea unui nou ciclu. Cum sărbătoresc românii, reușind  să concentreze o întreagă simbolistică într-un micuț obiect, vă las pe voi să descoperiți pe mai departe, de-a lungul acestui articol.

Mărțișorul este un obiect micuț, de podoabă  legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate din spațiul balcanic. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind vestitul ghiocel.

Însă v-ați întrebat vreodată de unde au pornit toate aceste obiceiuri și ce simbolistică ascund în spate ?Dacă tot oferim aceste mici atenții an de an, haideți să vedem mai exact de ce o facem, cu ce scop? Care este semnficația ce se ascunde în spatele vestirii renașterii naturii. Vă invit să aruncați o privire în spate, mai exact cu 2000 de ani în urmă.  

Obiceiul fiind unul păgân este mai vechi de 2000 de ani,  deci povestea începe din vremea când noul an să sărbătorea la 1 martie. Geto-dacii aveau împărțit anul în două anotimpuri:  vară și iarnă. Se considera că odată cu revenirea naturii la viață începe un nou ciclu, un nou an, în genere un nou început.

Această convenție reușind să se mențină până la începutul secolului al 18-lea, moment în care lucrurile se schimbă odată cu  modificarea datei calendaristice a noului an.

Cu această ocazie  se ofereau cadouri din iubire, de Anul Nou, ce constau din  obiecte de tip artizanal care de care mai ingenioase, în funcție de mâna și creativitatea artistului ce le meșterea. Obiectele erau din material natural, lemn, metal, os, piele, ceramică, piatră  și de dimensiuni diferite. Se păstrau la loc de cinste, de obicei deasupra ușii de la intrare, unde mai târziu, creștinii au pus icoana devenind astfel obiecte decorative.

Valoarea lor era de fapt de ordin spiritual, erau considerate obiecte sacre care alungau spiritele rele și aduc noroc, bunăstare, prosperitate.

Șnurul era confecționat din lână albă și neagră simbolizând unitatea contrariilor: binele și răul, lumina și întunericul, iarna și vara, sau alb cu roșu simbolizând unitatea familiei, legătura strânsă dintre bărbat și femeie. Femeia fiind născătoare de copii, reprezintă sângele, focul, pasiunea, simbolizată prin culoarea roșie. Bărbatul reprezintă cinstea, demnitatea, puritatea reprezentat prin culoarea albă.

Împletite în șnur, nu ar trebui să mai existe motive de a le despleti. Astfel simbolic, familia odată înfăptuită, rămâne pe veci unită, precum preconizează dogma creștină. Funia fiind simbolul perfect pentru a sugera unitatea și conviețuirea, împreună devenind mai puternici, mai rezistenți mai trainici spre veșnicie.

Cu timpul, la acest șnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, mărțișorul ajunge să fie un simbol al focului și a luminii, deci și al soarelui. Cu banul de la mărțișor se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolul de primăvară să aibă fața albă precum cașul și rumenă precum vinul roșu. Unele legende populare susțin că mărțișorul ar fi tors de Baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte.

Despre istoricul mărțișorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin București”, conform calendarortodox.ro: “…La început, atunci când va fi fost acest început, mărțișorul nu era mărțișor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primavară le pătează pielea şi nu era nici un leac.

Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” , au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Pentru a transmite iubirea se foloseau simboluri din flora și fauna zonei (ghiocei, narcise, crini, trifoi, porumbelul, rândunica, păunul, lebăda fluturele, mămăruța etc.).

Prin aceste simboluri se transmit  diferite mesaje, de exemplu, rândunica sugerând hărnicia, fidelitatea, se știe că odată împerecheată rămâne fidelă până la moarte. Statornice, rândunelele, se întorc la același cuib construit de ele, pe care-l repară în fiecare an. Au o frumusețe aparte și o agerime de invidiat. Ghiocelul sugerează putere, străpunge pământul înghețat și zăpada, dar dacă-l atingi este foarte fragil, firav, se rupe ușor.  Numai un caracter puternic poate fi asociat acestuia.

Un om ca o mină de aur, afișând duritate în exterior, dar înăuntrul lui, odată ce i-ai intrat la suflet,odată ce l-ai atins, descoperi o adevarată comoară. Este pur, albul din petalele sale nu se regăsește la nici o altă floare înflorită pe parcursul anului, din cauza poluării și a polenizării excesive albul este compromis. În timpul iernii, atmosfera se purifică, astfel, ghiocelul este prima floare înflorind chiar la sfârșit de iarnă, albul petalelor este imaculat, pur.

1 Martie – Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Mărţişor

Deci se poate transmite prin fiecare simbol o adevărată poveste cât și sugestia calităților preluate de la mama natură, personalizate și dăruite celor dragi. Prin aceste mărțișoare nu doar ca servim la vestirea primaverii, aducem celor dragi nouă un simbol al iubirii, respectului pe care le purtăm în sinea noastră.

În intenția dăruirii unui mărțișor se ascunde în umbră, sugestia a ce e mai pur în noi, esența relațiilor noastre, ceea ce vedem noi cu adevarat în oameni. Asta ar trebui să însemne gestul mic, în spate să tăinuiască esența trăirilor, simțirilor nealterate de curentul gândurilor noastre.

Ce spuneți să ne întoarcem privirea mai mult spre tradiție, natură și spre exemplele de iubire ? Tot ce trebuie să facem e să ne deschidem ochii și sufletul, restul va veni de la sine.

Să redescoperim cea mai valoroasă calitate a omului: iubirea față de natură și de tot ceea ce a fost, este și va fi. Ea este în noi, trebuie doar să nu o alterăm. Să redevenim ceea ce de fapt suntem dar nu conștientizăm încă, să fim “oameni”.

Să avem parte de o primăvară frumoasă și binecuvântată cu multă iubire!


Articol realizat de Diana Mihalescu



Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site creat de