Cum se vorbește de Sărbători la Cluj: Cuvinte de Crăciun și Revelion pe care le simți, nu doar le auzi

Cum se vorbește de Sărbători la Cluj: Cuvinte de Crăciun și Revelion pe care le simți, nu doar le auzi

La Cluj, Sărbătorile de Iarnă au un limbaj aparte. Nu sunt doar zile din calendar, ci momente în care vorba se așază altfel. Crăciunul și Revelionul scot la lumină cuvinte vechi, regionale, care în restul anului stau cuminți prin sertarele graiului ardelenesc. De Sărbători însă, ele revin firesc în conversații, spuse fără explicații, pentru că toată lumea le știe.

Ajunul începe cu pițărăii care bat la ușă, cu cetera care se aude pe uliță și cu masa pregătită din timp. În casă, pe laiță, se așază musafirii, iar pe masă apar blidele pline. O oiagă cu jinars nu lipsește niciodată, mai ales când colindătorii sunt primiți cum se cuvine.

Copilăria de iarnă la Cluj se leagă de hintă, de zăpada amestecată cu tină și de mirosul de pită caldă. În bucătărie, ștergarele sunt puse deoparte „numai pentru musafiri”, iar ticlăzăul e scos la lucru înainte de Crăciun, ca hainele să fie rânduite.

Pe lângă vorbele din jurul mesei, Sărbătorile aduc și un vocabular bogat legat de mâncare și port, păstrat mai ales în familiile care încă țin rânduiala:

Lichiu – plăcintă dulce umplută cu nucă sau mac, pregătită pentru masa de Ajun, crocantă și aromată.

Caltaboșul – cârnat din organe de porc, afumat și picant, esențial în preparatele de Ignat.

Toba – preparat gelatinos din cap și picioare de porc, servit rece ca aperitiv tradițional.

Jumări – bucăți crocante de slănină prăjită, gustare caldă și untoasă, asociată cu tăierea porcului.

Pită – pâine tradițională ardelenescă, adesea coaptă acasă pentru sărbători, moale și fragrantă.

În zilele de sărbătoare, prin casele mai vechi încă se văd și elemente de port și viață tradițională:

Laibăr – haină țărănească scurtă, până la talie, parte din portul popular.

Zádie – șorț sau catrință, piesă de îmbrăcăminte tradițională pentru femei.

Goz – gunoi sau nutreț pentru vite, referitor la resturi organice, pomenit adesea în gospodării.

Ciont – os, referitor la oase de animale în preparate culinare.

Limbajul de Sărbători nu ocolește nici vorbele spuse cu umor, mai ales după câteva pahare:

Budigăi – chiloți, lenjerie intimă în vorbirea cotidiană.

Bendéu – burtă, folosit umoristic pentru abdomen proeminent.

Drojder – bețiv sau alcoolic, cu conotație peiorativă, spus mai mult în glumă amară.

Iar când vine Revelionul, totul se face fără grabă. „Mintenaș vine Anul Nou”, se spune calm, cu aceeași liniște specifică locului. La Cluj, de Sărbători, cuvintele nu caută spectacolul. Ele spun exact cât trebuie, pentru că fac parte dintr-un fel de a trăi iarna: așezat, cald și cu sens.