Prima expoziţie solo a artistei Cătălina Milea, masterandă a Universiții de Arte și Design din Cluj, poate fi văzută până pe 30 septembrie în cadrul IOMO Gallery din Bucureşti.
În lucrările sale, Cătălina explorează nefirescul ființei umane, dezvelind lumea exterioară pentru a-i găsi miezul moale și ascuns. Contradicțiile sunt o cheie majoră a prelegerilor în înțelegerea viziunii ei artistice. Majoritatea personajelor sale sunt redate în scenarii tragico-ironice, dinăuntrul cadrelor ce tind să infuzeze privitorului sentimentul unei lumi care, deși trecute, încă trebuie să vină.
Cătălina Milea este născută în 2000 la Bistrița, iar în prezent este masterandă a Universiții de Arte și Design din Cluj. În 2022 a câștigat o bursă la Accademia of Belle Arti di Venezia.
„Jocurile imaginare reprezintă mai mult decât forme pure ale reveriilor și evadărilor mentale, fiind activități pe care creatorii de artă le practică pentru a se distanța temporar de realitate dar și pentru a extrage idei noi din profunzimea peisajelor mentale individuale. Acest lucru îi face pe artiști căutători ai adevărului intim cât și spulberători de percepții false.
Lumea exterioară, cu numeroasele sale reguli și norme, structuri și probleme, este uluitor de complexă; deseori ne întrebăm dacă artistul mai poate genera ceva nou și dacă avem posibilitatea de a arunca o privire prin mintea acestuia pentru a descoperi indicii care ne vor ajuta să deschidem uși în viața reală.
Spațiile aeriene create de Cătălina Milea sunt de o complexitate intrigantă și dezvăluie povești încadrate în narațiunile altor povești, prezentând elemente surprinzătoare combinate în scene ireale, care ne determină să credem că acestea există într-un tărâm nobil pe care-l descoperim cu satisfacție pentru prima dată. Lucrările grupate în selecția O convocare a nevăzutului reprezintă nu doar noi feluri de a vedea, ci și un exercițiu de stimulare a intelectului, întrucât elementulAer este asociat cu gândirea și comunicarea.
În opinia lui John Berger, semnificația unei imagini se modifică în funcție de ceea ce este imediat alăturat acesteia. Astfel, prima expoziție individuală a artistei ne este prezentată ca un puzzle, îmbinat într-un mod în care privitorul fie se poate concentra pe un singur tablou fie poate crea o nouă narațiune prin stabilirea a diferite corespondențe și conversații între lucrări.
Această ambianță aduce norii – și tot ceea ce ei ar putea ascunde – mai aproape de creștetul capului nostru, oferindu-ne un sentiment răcoros de claritate, trăire aflată în antiteză cu starea de confuzie pe care am putea să o percepem aflându-ne în mijlocul lor sau plutind între limitele fragile dar opace ale acestora. Ascunse în transparența aerului și materializate pe pânză și lemn, experiențele vizuale oferite de Cătălina Milea prezintă un punct de vedere nou și un discurs puternic care determină vizitatorul să-și pună la îndoială anumite convingeri, scotând la suprafață ceva din propriul subconștient.
În timp ce lampa plutitoare, zmeul distant, parașutiștii și tânărul toreador învăluit într-o pelerină de pene, sugerează că artista manipulează conceptul de imponderabilitate cu ușurință, Minotaurul impunător, ornamentat până în punctul în care doar postura îi trădează intențiile, demonstrează că artista a împins ideea până în punctul în care greutatea este o iluzie, sfidând legile naturale și creând o lume în care orice este posibil.
Liniștea și bizarul se unesc în acest Eden suprarealist, un loc al neclintirii și al dinamismului deopotrivă. Cu toate că lumea aeriană conține atât obiecte neînsuflețite cât și prezențe enigmatice precum mâinile care țin flautul, invocând fumul grațios și aproape conștient, Ființele Aeriene propriu-zise sunt rare; totodată, atunci când își fac apariția, acestea sunt creaturi intense ce par neafectate de privirile curioase care le cercetează.
Precum străinul care privește prin gaura unei chei, privitorul se deschide către aceste scenarii fantasmatice și poate fi inspirat să mediteze sau să-și confrunte propriile particularități și umbre” se arata într-o prezentare realizată de curatorul Alexandra Ioniță.
