Cu siguranță, mulți dintre voi au auzit de Unguru’ Bulan, Frătzică sau Luzării de pe Electrolizei, însă puțini dintre voi știu că, de fapt, în spatele acestor personaje se află băimăreanul Ciprian Cătunescu. Cum au prins viață aceste personaje, ce implică crearea lor, dar și momentele de cumpănă întâlnite în promovarea lor , toate acesta le veți afla în cele ce urmează tocmai de la creatorul lor.
Reporter: Cum ți-a venit ideea creării proiectului Unguru’ Bulan?
Ciprian Cătunescu: Ideea nu a fost a unui proiect de acest gen, neapărat. Inițial a fost o joacă. Lucram la un post de radio local din Baia Mare, unde rulau atâtea reclame proaste, încât mi s-a acrit de ele. Eu le produceam, eu eram vocea și de cele mai multe ori, trebuia chiar să compun si textul. Așa că, dintr-o mica frustrare, într-o zi, mai exact pe 25 noiembrie 2005, am compus prima reclamă eRDeeSh, parodiind o reclamă existentă deja a trustului RDS, care rula pe postul nostru. A fost menită sa fie doar de uz intern, mai ales că vocea personajului Unguru’ Bulan era menită să parodieze un coleg și bun prieten al meu din radio, Dan Mezok. Unguru’ Bulan era, defapt, porecla lui în grupul nostru la acea vreme. Peste noapte, „capodopera” a scapat pe internet, iar restul e cancan.
Reporter: Ce reprezintă personajele tale Frătzică, Unguru’ Bulan, C8ilu’ și Gushteru’?
Ciprian Cătunescu: Personajele reprezintă clasica luzăreala românească. De fapt, sunt, într-un fel sau altul, oglinda societății românești. Pastilele audio sunt făcute în așa fel încât să-i găsească pe cei patru în cele mai neobișnuite și totuși foarte uzuale, situații în care se regăsesc românii în fiecare zi. Practic, proiectul se vrea a fi o mică baricadă împotriva cocalarismului și manelismului mioritic.
Reporter: Care din cele patru personaje este preferatul tău?
Ciprian Cătunescu: E greu să spun asta, pentru că, de fapt toate vocile sunt ale mele. Acesta a fost și un motiv pentru prietenii mei „să-mi facă zile fripte” prin remarci de genul „tu și prietenii tăi imaginari”. Oarecum, fiecare personaj reflectă o mică bucată din gândirea mea, din mine. Daca ar fi să-l aleg pe cel care îmi dă cel mai bine glas gândurilor, ar fi Fratzică, pentru că este cel mai tranșant, așa cum sunt eu. La mine e simplu: ori e albă, ori e neagră.
Reporter: Majoritatea celor care au aflat că, de fapt, în spatele personajelor se află o singură persoană au fost impresionați, pentru că este o muncă destul de solicitantă din punct de vedere fizic. Care este secretul tău?
Ciprian Cătunescu: Nu e niciun secret. Nu mă întreba cum o fac, pentru că nu am o explicație tehnică. Nu sunt un om al miilor de voci, însă pot face multe distincte, pe lângă cele patru cunoscute de fani. Singura voce „din afara” a fost naratorul regăsit în câteva episoade din „Luzarii”. Este un prieten foarte bun de-al meu din Baia Mare, pe nume Sandu Barbu, care, întamplător, are un timbru foarte grav și plăcut și are o pronunție impecabilă în engleză americană. În rest, cu Gigi, Dan Senzaționescu, Vântu, Băse, a trebuit să mă descurc singur.
Reporter: Cum s-a ajuns și la un proiect video?
Ciprian Cătunescu: Nu a fost efectiv o hotărâre, ci un curs firesc al lucrurilor. Prietenul si colegul meu, Szekely Szilard era foarte talentat la desen. Practic, conceptul vizual al proiectului este „copilul” lui. Am început prin a da o față fiecărui personaj și în 2007, ne-am hotărât că animația “Luzării” este următorul pas. Din păcate, în Romania nu există școli de animație, așa că a trebuit să ne ocupăm noi de absolut tot, până la un moment dat. Însă, ne-a fost foarte greu, pentru că animația nu e treabă de doi oameni. Ca să vă faceți o idee, la un episod de 20 de minute din Family Guy lucrează aproximativ 100 de oameni, timp de două săptămâni. Așadar, pentru a plati câțiva oameni, aveam nevoie de fonduri, iar fondurile nu ți le dă nimeni.
Reporter: Cât timp necesită realizarea unui episod audio și unul video?
Ciprian Cătunescu: Un episod audio poate dura două ore sau patru-cinci. Totul începe cu ideea și scenariul, care trebuie scris pe o foaie albă. Odată scris scenariul, mergem în fața microfonului. După care vine montajul, efecte, reglaje și apoi Ctrl+S. În medie, un episod audio durează cam două ore. În schimb, un episod video durează mult mai mult.. Inițial, target-ul nostru a fost de două săptamâni pentru un episod de 7 minute. Scopul nostru în acest moment este să formăm o echipă care să poată termina un episod săptămânal. Avem multe idei pe “țeava”, deci vom avea mult de lucru.
Reporter: S-a întâmplat să fie momente în care ai fost “în pană” de idei în încercarea de a crea un episod ?
Ciprian Cătunescu: Unul din lucrurile pe care le-am discutat de la început cu Serban Huidu a fost raportul randament/calitate. La un radio precum Kiss FM se lucrează mereu contratimp.. La un asemenea nivel nu există scuze de genul „n-am avut nici o idee”. Îți vine, nu îți vine, e musai să dai ceva pentru dimineața. Pentru Cronica Cârcotașilor de pe Kiss FM se cereau trei episoade săptămânal, în funcție de subiectele actuale de interes național. Încă de atunci am știut că va fi greu să creez conținut la fel de bun de fiecare dată, însă Șerban m-a asigurat că în radio și televiziune este importantă media în ceea ce priveste calitatea. Până în acest moment s-au strâns peste 500 de episoade audio. Adevărul e că sunt seri în care stau câte o ora cu o foaie albă în față, fără să-mi “pice” nimic. Alteori, rezolv ecuația în doi timpi și trei mișcări.
Reporter: A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la cele două proiecte?
Ciprian Cătunescu: La cel audio, nu. La cel video, am vrut de multe ori să renunț, pentru că a fost și este în continuare greu. Televiziunile nu bagă bani în proiecte de acest gen, pentru că i-ar costa foarte mult; astfel, preferă să cumpere un film ieftin pentru cateva mii de euro , sau să producă un show de prost gust la ei în studio cu Simona Senzual și Andreea Pițiponciu. Case de producție de animație nu prea sunt în România. Exista niște fonduri alocate de Ministerul Culturii prin Romaniafilm, însă acele contracte le ia întotdeauna cine “trebuie” să le ia. De exemplu, trustul Media Pro, prin casa lor de producție, Media Pro Pictures, a luat în ultimii doi ani aproximativ 2.000.000 de euro pentru un film de animație de lung metraj. Nefiind unul comercial, filmul a ajuns, probabil, la unele festivaluri de animație din Europa , dacă ar fi avut și succes, am fi auzit de el. Așadar, in Romania poți să faci animație doar cu multă voință, mulți nervi și mulți bani aduși de acasa. Tocmai de aceea sunt de lăudat inițiative precum cea a celor de la Creative Monkeyz, pentru că au făcut pe “spatele” și munca lor tot ce au făcut. Sigur, vor fi mulți care vor spun “și io pot, nu-i mare lucru!”. Dar lumea pe care o știm noi azi nu a fost creată de oameni care au putut, ci de cei care au vrut.
Reporter: Am văzut că sunteți în căutare de animatori. Vă gândiți la o posibilă colaborare cu televiziunea?
Ciprian Cătunescu: Proiectul inițial de animație a fost creat într-un format agreat de televiziuni, cu scenarii puțin mai cuminți și durată puțin mai mare. În acest moment cautăm animatori pentru a duce mai departe proiectul „Luzării”. O colaborare este posibilă cu oricine este dispus să investească în acest produs, indiferent că vorbim de o televiziune sau de o companie ce activează pe online.
Reporter: Care este mesajul tău pentru studenții din Cluj?
Ciprian Cătunescu: Să facă ce le place. Nu se compară nimic cu sentimentul de a-ți câștiga traiul din ceea ce-ți place cel mai mult să faci. Așadar, dragă studentule, dacă tu visezi ca într-o zi să organizezi un rodeo cu oi, pentru asta ar trebui să tragi. Ține minte că, în lumea asta nu-ți dă nimeni de mâncare și nimic nu e gratis. Și nimeni nu te poate ajuta mai mult decât poți tu să o faci. V-am țucat!
Reporter: Maria Cosma
