Social & Cultura, Important

Revoluția educării după coronavirus

Revoluția educării după coronavirus

Deși pare o scenă ruptă dintr-un film SF ce se întâmplă acum în țară, virusul COVID-19 aduce odată cu el mai multă responsabilitate, mai multă disciplină, mai multă educație în fiecare dintre noi.

Ce ni se interzice sau impune acum este greu de suportat, dar sunt de fapt lucruri normale pe care trebuia să ne obișnuim să le facem și înainte de toată această ambuscadă.

Obiceiuri transformate în reguli

Apariția virusului este revoluția educării întregii lumi. Chiar dacă se va găsi remediul împotriva lui, oamenii vor rămâne marcați în continuare și astfel vor ajunge să respecte reguli de bază pentru conviețuirea cu ceilalți.

Păstrarea distanței de 1 metru era general valabilă și înainte, dar a fost nevoie de ordonanțe militară ca oamenii să înțeleagă faptul că trebuie respectate anumite reguli atât atunci când ieși pe stradă, cât și în propria casă. A fost nevoie de sancțiuni ca oamenii să înțeleagă cât de periculos este acest virus și de ce este important să stea în casă: pentru că la început multi credeau că este o glumă și că nu ne poate afecta chiar atât de tare „o simplă răceală”.

Lucrurile au  început să devină serioase pentru fiecare dintre noi, odată cu apariția deceselor și a amenzilor usturătoare pentru nerespectarea noilor reguli implementate. Spălatul pe mâini, folosirea dezinfectanților și schimbatul din hainele cu care am ieșit afară, din regulile vieții, au devenit regulile pentru protejare împotriva noului coronavirus.

Chiar dacă este un lucru dur, poate doar aşa putem să fim educaţi.

O isterie provocată de un virus ce omoară vieți era unul din puținele moduri de a trezi oamenii la realitate și de a-i face să conștientizeze responsabilitatea și atenția pe care trebuie să o aibă într-o societate.

„Fețe cu ochi”

Am mers la magazin să-mi iau apă. Ce am văzut în jurul meu m-a făcut să simt un fior pe șira spinării. Nu am mai văzut o altă mișcare de buze, în afară de a familiei, de multă vreme. Pe străzi, în magazine nu mai există oameni, ci fețe cu ochi și nimic altceva. Măștile și mănușile acoperă zâmbetele sau manichiurile femeilor. Oamenii nu mai comunică, nu se mai privesc unii pe alții, nu le mai vezi expresiile fețelor și nu mai știi sigur dacă vezi o fată sau un băiat.

O privire de gheață aruncată într-o parte îți transmite că lumea e într-o schimbare majoră. Pe stradă, între raioanele cu alimente sau în parcuri, abia zărești un om. Așteptarea în fața magazinului, până îți vine rândul, te face să resimți perioada comunismului. Nu am mai văzut atâta tristețe și lipsă de viață în privirile oamenilor niciodată.

coronavirus cluj

Teama de a fi infectat

Ți-ai pierdut încrederea în oricine, chiar și în familie. Nu știi unde a fost sau ce a făcut persoana din fața ta și o eviți cât se poate de mult. Astăzi, a fost pentru prima dată când pe stradă m-am simțit ca într-un film, dar nu unul de dragoste sau comedie, ci unul de groază. Uitându-mă în jurul meu parcă mă aflam în filmul „THE FLU”, apărut în 2013 în Asia, care avea legătură tot cu un virus ce ucidea oamenii. Frică mai mare decât acum nu cred că a mai trăit poporul nostru. Le este teamă să se apropie unii de alții.

Frică sau resposabilitate?

Am ajuns la concluzia că oamenii stau mai mult de frică în case, ci nu pentru că își dau seama ce se întâmplă cu adevărat. Le e frică să nu contacteze virusul sau să nu primească amendă.

În timp ce mergeam printre raioanele magazinului, am auzit o doamnă spunându-i alteia de la distanță și prin mască: „Vreți să mergeți puțin mai încolo să-mi iau și eu niște roșii?”. Copiii nu înțeleg de ce toată lumea stă la distanță și de ce și ei trebuie să stea departe de părinți.

Pe stradă aud un copil întrebându-și tatăl de la distanță: „Când o să poți să mă ții iar în brațe?”. Clienții nu mai stau la discuții cu casierii zeci de minute. Acum nu-și mai aruncă nici măcar o vorbă. Când făceai lucruri greșite, oricine te vedea îți atrăgea atenția, sau nu erai observat. Astăzi toată lumea te vede, dar nimeni nu are curajul să vorbească.

Conștientizarea pericolului este un prim-pas către lumină

O catastrofă ii poate face pe oameni să conștientizeze cât de importante sunt unele lucruri.

După ce lucrurile se vor așeza, fiecare dintre noi va prețui mai mult libertatea de a se mișca în natură, aerul curat de afară și oamenii cu care interacționează zi de zi.

Vom vedea cum se simte aerul nepoluat de noxele produse de mașinile din traficul infernal în care ne trezeam în fiecare dimineață. Felul în care ne-a făcut să ne comportăm, mai ales când ieșim din case, situația actuală, poate este modul în care trebuie să fim când ajungem pe stradă, când ajungem printre străini.

Ieșind mereu cu o „mască” din casă, astăzi la propriu, vom deveni mai puternici, ceilalți neștiindu-ne slăbiciunile. Vom ajunge să nu mai vedem oameni care stau pe stradă la discuții, se vor mișca mereu, devenind totul mai fluid, mai dinamic. A fost nevoie de un infern pentru a ne da seama cât de important este timpul petrecut alături de familie.

Autoritățile au fost nevoite să ne trimită acasă la părinți, copii, rude, noi uitând cu zilele de ei. Azi te sperie gândul că poate deții ceva ce nu e al tău. Te îngrijorează că ai putea contacta virusul și să nu știi o perioadă lucrul acesta. Dacă înainte nu te interesau prea multe din lumea în care trăim, astăzi îți pasă și de vârsta ultimului decedat raportat.

Uitatul la TV și cititul devin hobby-urile tale preferate și uiți de poveștile până târziu din cafeneaua în care obișnuiai să ieși. Viețile tuturor s-au schimbat, dar depinde de fiecare dacă în bine sau în rău.

Statul în casă ajută să te redescoperi

Lecția de viață

Ne vom obișnui să trăim așa. Mi-e frică de ziua în care starea de urgență va fi ridicată, iar ordonanțele militare vor fi abrogate. Dacă după această tornadă oamenii nu vor înțelege mesajul transmis, va fi o dezlănțuire stradală când lucrurile ”vor reveni la normal”. Dar dacă ideea a fost receptată cum trebuie, după această perioadă, vom avea un popor mai educat și mai disciplinat.

Am încredere că mesajul a fost receptat și că în viitor vom fi recunoscători acestei perioade pentru că „ne-a deschis ochii” și ne-a adus exact în lumea în care trăim cu adevărat. Neîncrederea pe care o avem acum față de cei străini, trebuie s-o avem tot timpul. Nu știm cine ne e prieten sau cine reprezintă un pericol pentru noi. Spălatul pe mâini trebuie să devină la fel de important ca aerul. Distanța pe care trebuie s-o păstrăm față de cei din jur ne va scăpa de multe răceli sau alte boli contagioase.

Prezentarea scenariului pentru filmul în care trăim momentan a luat sfârșit, am pregătit  terenul pentru cel viitor în care ne vom petrece viața. Dacă alegem să jucăm roluri diferite, înseamnă că am învățat ceea ce trebuia din experiența actuală. Dar dacă vom alege să ducem o viață haotică, iresponsabilă, atunci nu am înțeles mesajul.

Sunt la țară, ies zilnic în curte, mă bucur de timpul petrecut alături de familie și fac abstracție că un zid mă desparte de viața de dinainte. Încă încerc să uit imaginea văzută astăzi în oraș și mă gândesc în continuare la schimbările de care are nevoie viața mea pentru perioada de după izolarea de lume. Mi-e teamă de momentul în care voi putea iar să ies din casă și va trebui să-mi dau seama dacă viața mea continuă sau va trebui să o iau de la 0.



Lasă un răspuns

Site creat de